donshoara roz se căina : era prea cald, ciorapii licroși o strângeau, cafeaua la chez pierre nu mai era ca altădată, scaunele haine îi tatuau popoul cu cârlionții lor de fier forjat.
așa era la pătru (țăran cu spirit practic căcălău): vii, comanzi, consumi, plătești, pleci. scurt.. scaunele fără pernuțe aveau grijă ca totul să se desfășoare potrivit planului.
popoul dolofan al donshoarei roz, recent converită la lesbianism voia hodină, comoditate, voia răsfăț fix ca nevasta aristocrată.
popoul mic și cochet al donshoarei pi avusese parte de o educație mai spartană. nu transmitea semnale de alarmă așadar pentru nimicuri. o singură dată fu dosul prințesei deranjat flagrant: când pensiul unui june elevat sexual a vrut să îi pătrundă tainele. fără regrete și fără cremă. așa, pur și simplu. pi nu avea nimic împotriva sexului anal. înțelegea că se face. dar să știe și ea! ce naiba?!
anfen, amantele sorbeau tacticoase un freș. portocale, gref și lime. foarte bun și răcoritor. bun și împotriva celulitei.
noua lor orientare sexuală le scutea deocamdată de neplăceri legate de sexul pidosnic. asta era bine. rea era în continuare chestia cu scaunele de la pierre. erau două muieri cu scaun: una la cap, alta la cur. fiecare judeca cu ce putea…
zice unu: