diăr pinis se întoarce

printre lacrimi amare, librăreasa scria:” diăr pinis, știam ca-i să mă-șeli chiar mâine, dar fiindcă azi...”

și de aici asemănarea dintre minulescu și viața  foarte reală suferea o  ruptură. definitivă. scratch!!!

ochii ei galbeni-chihlimbar au văzut oroarea: îngropată în cearșafurile satinate în culoarea ceții adânci de iulie, ora 6.47  A.M., buca dreaptă a filofteii curbată perfect de creator , ridicându-se și apoi lin coborând în valea mătăsoasă  – perfectă în ritmul respirației de muiere ostenită de atât amor.

alături teutonul și furmosu-i penis măsliniu, dormind adânc.

blana i-a alunecat tălâmbă pe pe umeri și un sfârc a ieșit la lumină. tare. curios și el…

o lacrimă virginală (cea păstrată pentru deflorarea certă) s-a rostogolit și a turtit pământul.

diăr pinis, m-ai dezamăgit…spunea librăreasa fără cuvinte. n-am să te iert, e vechi păcatul …

mare și prost

fermecătoru era conștient de dimesiunile sale: avea un fi care smulgea exclamații- întotdeauna extatice –  și o lungime care atârna atât de frumooooos!!!

păcat că  mândrul său mădular nu putea să își privească în ochi anexa. ar fi văzut multă tristețe…

apendice al propriului său penis plictisit, fermecătoru trebuia să folosească din greu limba,  degetele și imaginația. primele două e clar cum  funcționau, iar imaginația acrodeonistului era de mare folos  mai ales pentru a inventa scuze cu privire la lipsa de interes a frumosului său organ. care pendula imperturbabil indiferent dacă era vorba de pamela anderson sau madam patron.

patroana însă avea planul B de care, acordeonistu nu avea cum să știe. așa că înainte de toate, fermecătoru își epuiza toate resursele verbale exersându-și limba experimentată.

LOVE  asculta plictisit din poșetă: asemenea papagali aveau întotdeauna nevoie de încurajări ca să aibă o erecție minimală și pân la urmă sfârșeau înainte să înceapă.  ce folos?? un penis mare și prost atașat unui papagal care nu putea pompa! natura chiar făcea risipă. maaaare risipă!!

diăr pinis

m-am culcat cu gându la tine și m-am trezit turbată! e a 32-a zi de când chipeșul străin a intrat ținându-te în palma lui caldă. a intrat peste mine în baie…eu defecam. m-a întrebat calm : ”nu vrei să mi-o sugi puțin?” (avea un accent absolut adorabil, deloc obscen) . enfin, am fost atât de nervoasă încât, dacă aș fi fost fumătoare aș fi fumat o țigară.  așa am rămas numai cu condiționalul optativ între buze. și nimic altceva…

dragă penis, să nu mă înțelegi greșit! nu am nimic personal cu tine. deocamdată.

dar aici, vezi tu…e o chestiune de approach. adicăăăăă nu se abordează astfel o doamnă într-o chestiune atât de delicată, aflată într-o situație  într-atât de maro. deși…vorba vine: tu nu ești deloc genul delicat. ești exact ce am văzut cu ochii mei holbați de curiozitate științifică, desigur, pe pelicula XXX. trebuie să recunosc : de felație am mai auzit. cuvântul locuiește și în DEX. plus, am urmărit și câteva casetuțe hardcore ca să am o solidă documentație teoretică înainte de a-mi oferi himenul ultimului bărbat din viața mea. sunt o femeie luminată. naturalia non sunt turpia, nu?!

dar să lăsăm latina, dear penis, e doar o altă mortăciune…

eu caut ceva viu. o limbă vie, nestăpânită, cu ușoare unghiuri drepte în exprimare, dar fermă în zvâcnirile neacademice lubrifiate copios cu salivă; te caut și pe tine, te visez chiar…

nu știu numai cum să fac să mă împiedic…

coooot codăcea în jurnălașul ei roz cu lăcățel, librăreasa amorezată. adierea fină a nopții de mai îi învolbura discret părul de pe mâini .