fermecătoru nu e deprimat!!

dar fermecătoru nu e deprimat defel… îşi iubeşte penisul – o adevărată capododoperă a mamei naturi. pe bune!  penisul lui, drăgălaşul, stă blând în palma lui parfumata şi cu ghiul, ca un animal de companie şi din când în când poate fi arătat vreunei domnişoare insistente,via webcam.

apariţia domnului  penis are întotdeauna efect. domnişoara amuţeşte doar câteva clipe şi rămâne cu ochii beliţi. din guriţa ei în formă de “O” mare nu iese niciun sunet. degeţelele de fildeş nu mai lovesc nicio tastă. trece greu o  secundă de uimire. ochii domnişoarei se apropie precaut  de display ca să evalueze în ce măsură este sau nu vorba de o  iluzie optică sau un unghi înşelător care să favorizeze vreo scamatorie. fermecătoru e obişnuit cu clipele astea de neîncrere urmate de veneraţia mută.

îşi aprinde apoi  tacticos un trabuc gros,travesrat de vinişoare vegetale (tocmai pentru ca domnişoara să îşi poată potoli setea de cunoaştere şi să poa să facă o comparaţie aidoma omului de ştiinţă animat de pesimismul descartesian) apoi aşteaptă..asteapta.

e incredibil cât de bine funcţionează trucul(de fapt nu e truc, doar adevărul gol-goluţ). inevitabil, privirea fetei oscileza între trabuc şi penis-penis şi trabuc-trabuc, penis… apoi “O” mare devine “o” mic. treaba era clară. şi zâmbetul  pisicii care  prins şoarecele la înghesuială iese necenzurat la suprafaţa buzelor rozulii. acele buze care îşi doresc probabil să guste doar un centimetru pătrat de fericire. măcar unul…

vedeţi?! virtualul e bun cu fermecătorul impotent. minte doar pe jumătate , în timp ce arată exact ceea ce trebuie văzut…

să punem punctul pe “i”. punctul G…

fermecătorul avea cel mai frumos şi inutil penis de pe faţa pământului. penisul dumisale, perfect hidro- şi aerodinamic era de un roz pur. această bucată  de carne vie era mai moartă în fapt ca un vibrator fără baterii.

asistăm la  un moment de maximă complicitate între penis şi prelungirea lui inutilă- bărbatul. caz particular. din perspectiva clitoridiană, sau dacă vreţi a pune mai degrabă punctul G pe “i”…. om şi penis erau egal de inutili.ce mişto!

diăr pinis se întoarce

printre lacrimi amare, librăreasa scria:” diăr pinis, știam ca-i să mă-șeli chiar mâine, dar fiindcă azi...”

și de aici asemănarea dintre minulescu și viața  foarte reală suferea o  ruptură. definitivă. scratch!!!

ochii ei galbeni-chihlimbar au văzut oroarea: îngropată în cearșafurile satinate în culoarea ceții adânci de iulie, ora 6.47  A.M., buca dreaptă a filofteii curbată perfect de creator , ridicându-se și apoi lin coborând în valea mătăsoasă  – perfectă în ritmul respirației de muiere ostenită de atât amor.

alături teutonul și furmosu-i penis măsliniu, dormind adânc.

blana i-a alunecat tălâmbă pe pe umeri și un sfârc a ieșit la lumină. tare. curios și el…

o lacrimă virginală (cea păstrată pentru deflorarea certă) s-a rostogolit și a turtit pământul.

diăr pinis, m-ai dezamăgit…spunea librăreasa fără cuvinte. n-am să te iert, e vechi păcatul …

sapho in ză haus

pi și roz se mângâiau flagrant. lumina stroboscopică aruncată peste marea de trupuri bete și transpirate (și care era, vorba aia: so 5 minutes ago) le ascundea pentru o fracțiune de secundă. și fiecare paranteză de  incognito era fructificată. pipăieli lascive  de pisici cu blana electrizată, picioare transpirate și crăcănate, decoltee prea-prea-prea… dar ăsta e filmu de club. nimeni nu se mai miră..

roz își amintea vag heterosexualitatea dar atât de mult ar fi vrut să îi mai simtă pensiul de cioban într-însa de îi venea să plângă, să vomeze, să vomeze… limba hotărâtă a iubitei o explora folosind multă, întotdeauna prea multă salivă. saliva curgea  ca un nectar al amorului putred pe bărbia celor două amante. și forță. da. limba ei cea poruncitoare a reușit să îi scoată pentru o vreme pensiul din cap. cu forța.

gânduri din vârfu poolii

filofteia stătea culcată pe burtă. părea o lumânare: perfectă, albă, fierbinte. trupul ei de muiere coaptă bine se-nfigea direct în retina domnului gunther. și-n cearșafurile de mătase de culoarea ceții de iulie. vulnerabilul herr s-a aplecat pios asupra bucilor pistruiate, pline de puf discret, auriu.

pensiul înspăimântat nu mai înțelegea nimic: părea că Guntherul  știa să iubească muierea ca nimeni altul. poate lunga abstinență i-a sublimat pornirile teutone. ..cine știe?!

încă se mai uita curios spre anexa sa. incredibilă schimbare: de regulă greul îl ducea singur. singur pentru că simpla sa  apariție pricinuia leșinuri spontane . o singură dată, femeia a fugit oripilată. majoritatea și-au asumat riscul. și au plecat pocite de fericire. natural. perfect natural și explicabil. penisul domnului G știa că nu are contracandidat. își știa  bine locul în ierarhiile astea, de budoar: campion pe sate! detașat. o mândrețe de  falus k un leberwust dar mult mai gustos și fără calorii. desertul ideal pentru orice mala mujer cu minte, inimă, creier și păsărică. iar dacă exista un omolog  sau analog în lumea prunelor pe care umblatul penis al G-uluiăl socotea demn de tot respectul, acesta era clar sub fusta filofteii.

iar acum filofteia nu avea fustă, nici tanga măcar… cu atât mai bine, a gândit pensiul lui herr (dadada, contrar meschinăriilor răspândite de muieri pula are gândurile ei, trăirile ei dar nu gândește niciodată în locul purtătorului ei pentru simplul fapt că uneori se descurcă muuult muuult mai bine și nu se face să-ți umilești stăpânul). da….

 și s-a aruncat să deguste savarina roșcată.

herr gunther, un pic surprins dar perfect de acord cu impulsivul său organ, a rămas ușor în spate. un micrometru, nu mai mult. ca și  când penisul ar fi apăsat prea mult pe accelerație.

întoarcerea nevestei nesatisfăcute

filofteia și-a aruncat părul peste umăr cu un gest care în anii 80 ar fi spart topurile adhoc ale  panchiștilor din orice discotecă. și-a aruncat și bagajul.următorul lucru pe care l-a aruncat a fost privirea lui jackie chan, în direcția lui herr gunther.

herr sorbea o bere și își mângâia măciulia. penisul frumos era în relaș de ceva vreme. o pândeau pe librăreasă- erau o echipă- iar herr gunther îl averitzase că vor avea parte de ceva bătaie de cap. la propriu  și figurat.

pensiul și gunterul nu se așteptau la vizita consoartei. așa că au tresărit. unui din doi nu i-ar fi displăcut defel  să se antreneze nițeluș cu dotările lui  frau. nu dăm nume.

frau era mui  nerviosa și mui mui  nefutută. o combinație căreia niciun bărbat serios și niciun penis în șomaj tehnic nu i-ar fi putut rezista.  clar.

o mie de zile de delir. tremens.

donshoara roz era devastată. plutea între clitoris și metafizică (vorba stimabilului gelu voican voiculescu) și nu se putea decide pentru ce să opteze.

arhitectul o anunțase că face călătoria de o mie de zile în jurul lumii, cu iahtul personal (vopsit fistic) alături de jaqueline onasis. n-are nicio importanță că moarta nu putea, efectiv, să onoreze invitația; pentru asta erau plătite serviciile unui medium extrem de bine cotat pe piața moldovenească …

”durerea face bine” … i-a spus filosof arhitectul femeii lui. a pupat-o pe frunte și a plecat. o iubea dar nu-și permitea să o refuze pe jackie. găsise și o piesă bestială a lu tiger lillies. avea să fie hitul voiajului în jurul planetei.

o mie de zile de  comă alcoolică, doamne ce delir! tremens sau nu, ce mai contează în contextul ruliului, tangajului și bruiajului sovietic efectuat asupra echipamentului de bord. inclusiv penis. așa susținea arhitectul care suferea și acum, pasămite, de  efecte secundare de pe urma peregrinărilor anterioare… : ))

gunther macht frei

herr G era construit mental dupa lozinca binecunoscută. arbeitu l-a făcut într-adevăr cât se poate de frei mai ales că-şi cheltuia pensioara în românia mare. an de an la aslan (iată ce logo mişto!) agăţa pe cea mai bine cotată frau şi îi oferea zile şi/sau nopţi de vis. cel puţin aşa credea el. …herrul mai era frei întrucât consoarta teutonică decedase de câtva timp. ceea ce nu e rău pentru un don juan cu prostata în funcţiune..

anul ăsta top of the list era frau Igrec, elegantă în capotul ei flauşat puţin mov; plictisită din setări şi cu cur demenţial în care intraseră , cu siguranţă o sumedenie de wurşti…la propriu şi figurat.

gunther era decis să o elibereze pe madamă de sechelele predecembriste în materie de sex şi morală şi să o cufunde în hectolitri de bere de cea mai bună calitate. asta, desigur, contra unor mici amabilităţi de budoar care urmau să o marcheze iremediabil(ca pe multe altede dinaintea ei) până la ultima pensie.

pentru început herr G i-a oferit potenţialei victime nişte priviri directe care săpau în decolteul cu margini flauşate cu o curiozitate nemţească hundert prozent. evident, madam nu a observat “complimentul” : targetul ei avea nasul mai mic, ani mai puţini şi nu ştia ce-i aia reumatism ori hemoroid. desigur,la faza asta madam se supraevalua …

în aceeaşi seară, guntherul a trimis la masa doamnei un cârnat şi doo oo(fără nici o aluzie nedelicată) simţindu-se dator, ca uncavaler care era, să contribuie din puţinul lui contabilizabil în valută forte , la întreţinerea duduii cu cur de plumb. o investiţie în propria plăcere care nu dăduse niciodată greş până la momentul cu pricina:fie cucoana se bucura că economiseşte un leuţ,fie – dacă era mai curajoasă – îi trăgea cu ochiul sugubeaţă şi îi trimitea numărul camerei pe un şerveşel mâzgălit cu dermatografu, prin chelner.

numai privirea lui frau Igrec a rămas pironită în farfuria plină de proteină animală. minute în şir. prostită. a fost momentul în care Guntherul a înţeles definitiv şi irevocabil că frau era specială:poate femeia vieţii lui! ultima.

Igrecei îi scăpă o lacrimă pe cârnat. se gândea la dezamăgitul kinder slujitor la ghişeu care îi umpluse linoleumul de sânge. puţin. cât avea şi el.

apoi şi-a şters rimelu pe pe fondul de ten şi a mulţumit frumos domnului gunther.

aşa un gest trebuia răsplătit!

a doua zi madam Igrec l-a lăsat pe herr să o vadă prin perdeaua de tecuci în timp ce îşi întindea tacticoasă costumul de baie pe caloriferul rece

la spa jocurile erau făcute:cel mai vânat boşorog european nu mai era frei!