big bang

arhitectu avea aeru tipului care tocmai a coborât de pe iaht, aterizând în mijlocu pulimii. stătea pe terasa barului-conservă și, cu puțină imaginație, donshoara(egal-de-plicitsită) Roz putea să vadă ambarcațiunea ancorată la marginea terasei de cartier..legată cu  funia umedă de un scaun metalic  reciclat, revopsit, reciclat ,revopsit, revopsit, reciclat…ahoy, frumoasă doamnă, a strigat musul din film. sau nu?!

patronul era prins în conversația nonverbală cu iepurașul fetei noi, așa că pentru tânăra Roz situația era cam albastră: sedusă și abandonată. la malul drojdierimii de cartier.

arhitectul era un strop necăjit după cele 4 coneace mari: taxele portuare erau deja prea de tot! n-o să mai poată veni cu iahtu la terasa favorită…pfff….trebuia să opteze pentru elicopter.

spleenul celor doi a intrat, inevitabil, în coliziune. adevăru e că marile iubiri se nasc din nimic. chiar nimic…

șlapi și friptură

:duminică după biserică, terasa familiei patron:

patroana miroase a friptură și balsam de rufe. rufele murdare ale familiei sunt curate.  printre cele murdare - o pereche de chiloți mov. de damă.

patroana miroase a lac. unghiile de la picioare sunt proaspăt vopsite în roșu. roșu-mac.

buuuun …acum țuști în șlapii de firmă și viața începe să miroasă a coasta de azur la fel de clar precum chiloții mov miros a sx!!! miroseau. ..acum s-au ”camuflat ”în aroma cărnii moarte de iepure.

patroana își băgă mâna în sertar și simte cum Lăv is in di er. pe urmă îl simte pe LOve fix acolo unde trebuie. și chiloții mov sunt fix acolo unde trebuie să fie: în friptura preferată a domnului patron; cea de iepure sălbatic în sos vânătoresc, cu ardei iute și miere.

dom patron cică e la vânătoare. îhâmn….dadada.

patroana + her new friend = love

patroana era soția patronului.și asociata lui. patronul și patroana dețineau fatalul 50 % fiecare. așadar iubirea lor trebuia să fie veșnică. cel puțin din amor pentru parale…

patroana era întotdeauna punctuală: sosea la opt fără cinșpe fix, îmbrăcată cu diopiesu ei din peirsică vișiniu și ciorapii cu miros și culoare de praf; își freca un ness cu cola, tacticoasă; își scotea botinele cu toc și lua șlapii ortopedici ”de asistentă”. se așeza la birou și de acolo emana apoi cel puțin opt ore pe zi adierea etern feminină ,varainta PCR, de ”farmec 16”.

nimeni nu i-ar fi tras-o patroanei și asta nu din exces de respect. doar patronul, săracu, mai trebuia să salveze aparențele și să o  iubească în poziția misionarului, o dată pe lună. patroana nu avea nimic de comentat. nici de bine, nici de rău. doar că odată pe lună, sâmbăta, nu își punea bigudiurile metalice.

în seara asta , patroana, stătea pentru prima oară în viața ei -și  pentru prima oară singură într-una din sâmbetele alea-  în compania noului ei amant: vibratorul cu crenguță,  model deluxe,  comandat de pe un site american. purta și bigudiurile, dar noul ei prieten nu avea de nimic de obiectat.  se uitau curioși unul la altul. patroana și-a dat seama că va trebui să facă primul pas. și a apăsat pe ”on”.

a fost dragoste la prima atingere! clar. și la fel de clar e faptul că noul amant pe baterii era mult mai priceput în descifrarea tainelor vaginului decât micul stelică din gacii patronului.

patroana l-a culcat grijulie pe LOVE între batistele ei cu monogramă și săpunurile AMO de-acu douăj de ani. ”ne vedem mâine seară” a suspinat jumătatea patronului. cea de sus, care îi ținea contabilitatea. cu cea de jos, nu mai trebuia să își facă griji…

metrosescual

patronul era îndrăgostit. patronul voia să îi placă rozei și pentru asta era dispus să facă mari sacrificii. patronul știa că metrosecsualii erau în vogă și aveau mare trecere în lumea muierilor care se cultivau din cosmopolitan, sub casca fierbinte de la coafor.

de aceea a decis să devină unul. în primul rând gipu: l-a schimbat pe un hummer mov care emana numa cât testosteron trebuia. echilibrat, așa: o moleculă de parfum, una de testosteron. una de odorizant de mașină aromă new car scent, una de transpirație de om ocupat și cu 3 celulare cu touch screen și alte șmecherii cum are numa băieții de băieți…

apoi fizicu și interacțiunile sale sociale: patronu s-a epilat pe piept și picioare și a plâns de durere (în interior, desigur) ; si-a făcut manichiura și a cumpărat teneși scumpi, direct din State; și-a făcut un ID de mess și a întocmit conștiincios un mic dicționar  de mână în care a notat BRB egal VIN IMEDIAT (ca la franzelărie, hehe)…, LOL egal…., DNFD egal…..; a cumpărat pantaloni treisfert cu buzunare și una bucată  tatuaj reprezentând dragon-chinezesc-de-la-mama-lui, pentru pulpa personală. și iar a plâns. nu mai mult decât atunci când cercelul beckham cu cristal swarowsky a devenit o parte din personalitatea lui sclipitoare.

servieta dilpomat stătea acum mai mult în mașină – nu se asorta cu converșii și nu putea concura latopu! patronu era tot timpu online! citea presa, flirta cu barbbie86 și sexy_pink_angel ca să fie în formă, mereu antrenat pentru provocările secsuale și sentimentale care intrau în viața lui odată cu donshoara roz; consulta legislația și își bombarda cu mailuri contabila. avea nevoie de bani, pentru că un amant și metrosecsual pe deasupra trebuie să facă șoping, masaj, să cumpere kestii sofisticate. mereu.

donhsoarei roz îi plăcea schimbarea. cu toate că patronul cu doo amante (roz și mov) spunea că în interiorul lui- acolo unde plângea când îi smulgeau părul creț de sub braț- a rămas tot un om simplu. ca tine și ca mine. sau mult mai simplu.

patron, amant, bun creștin

patronul doamnei Mov (corect ar fi sa spun așa: invesitor in peezda duduii sau patron al  leendeekului ei ) era unu de-ăla .

mic și agitat, care scuipă încă-n pix crezând că mai fircălește cu creionu  chimic bonuri de  motorină pentru rabe; care își scrie facturile pe servietă și-și ține servieta pe genunchi. econom, frate! nici măcar prezervativ nu folosea ca să nu cheltuie prea mult. (și-apoi au masculii ăștia self made un sens al demnității cretine care nu îi lasă să își înghesuie ce au mai bun în spații cu miros de șlap chinezesc din prințip!).

de aceea patronu avea  3 copii. fără miros de șlap chinezesc. da cu miros de chestii finesco, așa de la 100 de euro în sus, cumpărate de la întreprinzătorii români detașați pă paris, milano și madrid.

patronul era tare bisericos și de fiecare dată când mergea la spovedanie plângea franc mărturisind fornicația nelegiuită ce i-o cauza doamnei Mov  prejudiciind accesu la poolă al ”oficialei”..

orcum, patronul nu mai putea utiliza (cu succes și fără pastila albastră ) ceea ce îi lăsase dumniezo. pentru că nu i se mai scula. atârna frumos.

ceea ce, mă scuzați, nu îl făcea mai puțin atrăgător pentru  o duduie  calculată  ca doamna mov. care avea rate și lizing și voia câteva retușuri carnale cu preț oarecum  prohibitiv.

nasol moment, pencă donșoara Pi (fata din primu mariaj al  sudorului-patron) avea prioritate absolută și acces mai lesne la economiile fornicatorului nelegitim. mai ales că știa ce nu trebui să știe și nu vrem s-o supărăm pe mami nu-i așa??