doamna mov își pipăia carnea răscolită și nu-i venea să creadă! avea mult de pipăt. avea carne. muuuultă…
totul a început de la degetul mare. de la picior. piciorul ei de damă fină nu a simțit niciodată așa ceva. sute de centimetri pătrați de piele(încă) virgină au făcut cunoștință cu senzațiile, alte sute cu beatitudinea, altele cu extazul vecin cu durerea.
mustăciosul era ireal. avusese răbdare să ia la răscolit întreaga-i suprafață. a făcut-o metodic. a făcut-o varză. madam mov zăcea acum în propriile ei ecouri d senzații. putea distinge câte un fior întârziat care o mai străbătea, rătăcit.
mustăciosul a plecat înainte să se ajungă la faza cu ”nu te pup că nu m-am spălat pe dinți”. băiat salon!
madam s-a întins lasciv iar patul scârțâit sub cele o sută de kile. a pipăt noptiera și a scos o țigară mentolată slim; pe urmă a tras un gât scurt de martini călduț. s-a strâmbat de scârbă, k un cosaș… alcoolul îi dădea viață. era bine. tare bine.


zice unu: