Doamna mov s-a tatuat. Cu ciocolată.
Cu mâna ei grăsuţă şi lenevoasă a luat o pungă şi a îndesat crema îndărătnică născută din amorul pentru unt zahăr alb şi gălbenuş de găină foarte reală.. frecate bine bine până spumează. A răsucit nailonu până a ţipat prostu de durere şi a muşcat tihnită, calmă doar cu doi incisivi perfecţi şi albi unghiul de cremă sufocată de plastic.
Firişorul acela acare a ieşit pâş-pâş sub presiune, fuaaaaarte subţire dar fuuuarte răspândac de aromă criminală, s+a cambrat ca o curvă sub degetu scripcarului şi s-a hodinit apoi în forma unei inimioare pe coapsa ei generoasă.
Între arcurile de cremă de cioco a scris cu majuscuscule FOREVER…
Mai târziu, a trecut la fel de calmă cu buricu deştului mare peste REV… ciocolata s-a adăpostit sub unghia din porţelan fin si scump (nu meissen,în nici un caz…).
Nimic nu e FOREVER! Doamna Mov aflase asta chiar în timp ce făcea tortul de ciocolată pentru aniversarea uu an de copulări fericite cu mâncătorul de plăcinte, amorezul ei cu mustaţă…şi ei nici măcar nu îi plăceau mustăcioşii.
Amorezul era îndrăgostit de mă-sa, Filofteia-nevasta teutonului care preacurvea cu librăreasa presupus virgină.
Îl prinsese-n baie cu poza roşcatei… pffff oai ai ai



zice unu: