patroana era soția patronului.și asociata lui. patronul și patroana dețineau fatalul 50 % fiecare. așadar iubirea lor trebuia să fie veșnică. cel puțin din amor pentru parale…
patroana era întotdeauna punctuală: sosea la opt fără cinșpe fix, îmbrăcată cu diopiesu ei din peirsică vișiniu și ciorapii cu miros și culoare de praf; își freca un ness cu cola, tacticoasă; își scotea botinele cu toc și lua șlapii ortopedici ”de asistentă”. se așeza la birou și de acolo emana apoi cel puțin opt ore pe zi adierea etern feminină ,varainta PCR, de ”farmec 16”.
nimeni nu i-ar fi tras-o patroanei și asta nu din exces de respect. doar patronul, săracu, mai trebuia să salveze aparențele și să o iubească în poziția misionarului, o dată pe lună. patroana nu avea nimic de comentat. nici de bine, nici de rău. doar că odată pe lună, sâmbăta, nu își punea bigudiurile metalice.
în seara asta , patroana, stătea pentru prima oară în viața ei -și pentru prima oară singură într-una din sâmbetele alea- în compania noului ei amant: vibratorul cu crenguță, model deluxe, comandat de pe un site american. purta și bigudiurile, dar noul ei prieten nu avea de nimic de obiectat. se uitau curioși unul la altul. patroana și-a dat seama că va trebui să facă primul pas. și a apăsat pe ”on”.
a fost dragoste la prima atingere! clar. și la fel de clar e faptul că noul amant pe baterii era mult mai priceput în descifrarea tainelor vaginului decât micul stelică din gacii patronului.
patroana l-a culcat grijulie pe LOVE între batistele ei cu monogramă și săpunurile AMO de-acu douăj de ani. ”ne vedem mâine seară” a suspinat jumătatea patronului. cea de sus, care îi ținea contabilitatea. cu cea de jos, nu mai trebuia să își facă griji…
zice unu: