copleșită d lumină: așa se simțea fata 9 în timp ce freca bucătăria în sus și în jos, în jos și în sus… nu înțelegea ce e asta, citise un blog undeva, și suna bine. s-a decis să folosească sintagma dacă va discuta vreodată cu un inteligent. frecarea e bună. face bine, eliberează spiritul iar spiritul face tumbe. din când în când , din pricina forței centrifuge, spiritului îi mai scapă câte un șurub. ca ăsta cu ”copleșită de lumină”
în timp ce lumina își făcea treaba, și fata 9 și-o făcea pe a ei. freca linoleumul din bucătărie. în 4 labe. nu purta sutien iar țâțele ei cât portocala se rostogoleau încet de la dreapta la stânga, atingând brațele ușor. pe masa veche vopsită în verde s-a întins chiar alaltăseară. câteva firimituri de pâine i-au intrat în spinare. patronul s-a ridicat nițel pe vârfuri și și-a făcut treaba. iepurașul mic a strâmbat din năsuc – o adiere de ceapă veche tăiată direct pe mușamaua maro urca pervers dintre cracii domnișoarei.


zice unu: