burtica se rotunjea. tot mai mult. viitoarea mamă și-a vopsit părul roz ca Stephanie din Orășelul Leneș. Pentru că, sincer, își imagina că așa va arăta de acum viașa ei: atmosferă de desene animate & programe pentru copii, plus deserturi cu frișcă și balonașe nostime de săpun.
cuplul de gmn era optimist: emil boc nu răspunsese la email deocamdată dar mai era timp berechet…
acum erau mai ușor de deosebit. una din gmn era gravidă. probabil cu tocilarul; dar nici bătrânul zet nu putea fi exclus de pe listă.
areolele i s-au curbat și i s-a ascuțit mirosul. ochii i-au devenit violeți ca ai arhitectului și ai lui Liz (dar asta fiindcă purte lentile de contact, nu din pricina hormonilor).
făcea exerciții kegel și de multe ori sucomba în câte un mic mic mic orgasm accidental.
uite-așa: a-c-c-i-d-e-n-t-a-l. se uita la carmelita și plângea mai des ca înainte. în pauzele publicitare ronțăia car(a)mele.
după o scurtă ședință de familie, sora ei și ea au decis să se degizeze într-un cuplu de tineri ingineri. i-au ales ca model pe pionierii programului ”prima casă” și i-au trimis un e-mail lui boc. ca să fie naș pruncului. al primului lor prunc.
după un abces acces de melancolie – spart fără milă și stors de sosirea facturii la curent&gaze&mobil- în bucătărie au pus peretarul brodat al bunicii de la țară (muierea lucrase ca strungar calificat la o fabrică de chiloți tetra, pe schimburi):
”câte stele sunt pe cer
până ziua toate pier
numa una ca o proastă
șade pe uzina noastră”
s-au decis să boteze progenitura ceaușescu. indifernet de sex. ca americanii.
special guest star – jackie kennedy onassis, post mortem
mai sunt??
tocilarul tolănit pe sofaua galbenă și poleit tottottot cu pistruii lui ruginii arăta ca o pictură suprarealistă. sau impresionistă. cui îi păsa??
renunțase la jaboul de mătase verde cu imprimeu indian roșu și cismele de gumă op-art dar păstrase inelul de pe degetul mic.
un pahar din sticlă banală, plin cu gin sec și moale îi mângîia palma. se simțea ca un lord, decadent și totalmente englezescu. nu lipseau de la picioarele sale decât câinii de vânătoare. beagle, par egzamplu… se asortau cel mai bine cu draperiile fâșnitoare din tafta.
ceva mai încolo gemenele se jucau. cu spumă. picioarele le erau acoperite cu spuma de ras și își netezeau reciproc suprafețele cu lama.
tocilarul era prea excitat ca să mai gândească. a întins limba ca să șteargă o picătură de sânge. cald și sărat.
un astronom sau un astronaut le-a prezis gemenelor clipa asta: o jumate de bărbat le va gusta sângele. și va naște un copil. n-a precizat cine. era prea blană.. ca și ele.
trupul ațos al domnului zet zăcea, deocamdată inert, între cele doo gmn. trupurile lor subțiri și tinere păreau să crească k doo crenguțe din vechiul trunchi. o metaforă a nopții trecute.
domnul zet a înviat brusc și a făcut cafea. la ibric. era bestial de priceput și la asta. rezulta un caimac de doctorat în kfeaua turcească, parol!!
gmn-le aveau okii mici. gura mică. sânii mici.creierul mic. alcoolul și noaptea de sx cu SÎ mare erau de vină pentru toate cele de mai sus, în parte…
au întins mâinile slabe după ceșcuțele aurite la guler made in alba iulia, fabrica de porțelan. fără să se trezească au sorbit câte o moleculă. domnul zet era un tradiționalist simpatic. iubea tinerii dar le înțelegea migrenele, dilemle și revolta.
dimineața era preaverde.
o astfel de dimineață i părea logică și absolut naturală domnului zet: femeile lui cereau mereu câte o kfea tare și tandrețe-și el putea să le-o dea. așa că toate reveneau. uneori îi era greu să le refuze, dar trebuia să o facă… gmn-le nu vor face excepție.
papanașii erau bestiali, de afară venea miros de flori de tei și o manea-bonus. gemenele înfulecau la masa din bucătăria domnului zet, iar domnul zet, îndatoritor, le servea stând în picioare. îi plăceau bumbii vertebrali de pe spatele lor slab, zici că erau două audrey hepburn nehalite și nepipetănate sculate direct din ghenă. degetele lor cu unghii scurte și negre tremurau ușurel de fericire.
au cerut o votcă pentru digestie. au primit o votcă mare pentru digestie.
domnul zet, molcom, le-a aprins și o țigară. au fumat toți trei. domnul zet avea țigări bune în barul lui din lemn lăcuit și cu oglindă. era o tradiție ceaușistă la care nu renunțase: țigări fine și vișinată, whiskey, bomboane de ciocolată umplute cu coniac, prezervative cu arome de fruct exotic.
domnul zet era seren: știa ce urmează. gmn-le nu știau.
domnul zet ar fi mâncat sushi de pe trupurile identice goale cum văzuse în filmele tari de tot, dar masa lui de bucătărie acoperită cu mușama tocită era prea mică. și nici nu știa ce-i ăla sushi.
gemenele s-au lungit pe recamieru obosit al domnlui zet și au luat telecomanda. iar domnul zet s-a întins între ele.
gemenle nu vor uita niciodată noaptea din care vor gusta în următoarele minute.
tânărul Ics știa că amanta-i purisană deține formula perfectă a echilibrului între aromele emanate: mirosul de pizdă de calitate și cel de parfum de calitate, scump…
stătea ca un bou contemplându-și penisul firav și coițele mici. incredibil ce puteau face toate astea când patria o cerea! e clar că un rol decisiv, hotărâtor și inconstestabil în toată povestea ascensiunii pe cele mai înalte culmi ale extazului alături de colega de pat îl avea chimia. C-H-I-M-I-A ! mirosu ăla net de pizdă exerimentată împachetată în carne fanată, izul ăla de parfum F de la Ferragamo (nu de la futut, duamnie feri!! dați-vă peste gură!)… adică o chestie era certă: gagicile de vârsta lui habar nu aveau ce e ăla stil. cu blugii lor pân un pic mai sus de lindic și aroma de oriflame și sclipiciu de pe poșetele alea și cordeluțele de plastic …marfă pentru bar de maneliști, vere ; neveste de cocalari!
…și pe când Exigența Sa forfeca în sine mai cu foc deraierea de la sfintele valori ale medicorității cu parfum F , gmn-le depresive au intrat în dormitor. dormitorul mămicii. unde pe cerșaful negru de nylon satinat, zăcea un fel de bărbat cu un fel de aparat genital da ceva mai mititel… etete! Ics, vechiul lor sclav secsual, amant banal și bărbat fatal. să mori de râs nu alta!! cu măăăămiiicaaa?????? mu -ha-ha ! săraca mămica, chiar are nevoie de ochelari!
chestia cu trestia e că uite, se naște o nouă situație aici , o confruntare inimaginabilă și greu de tranșat : C-H-I-M-I-E versus F-I-Z-I-C-(A).
avem nevoie de un arbitru!
bivitelinele erau misfit prind definiţie. artiste. mincinoase. lesbiene declarate.făceau uneori abuz de chimicale cu efect halucinant pentru că absintul era greu de găsit,opiul prea scump iar iarba prea slabă pentru nişte deviante atît de dedicate. aveau doi ochi verzi si doi ochi căprui:câte unul fiecare. una purta părul scurt şi îşi asumase rolul de mascul. umblau de mână mereu şi acreditaseră ideea că sunt un cuplu. ce naiba? doar făcuseră 69 toată gestaţia şi nimeni nu a avut nimic de obiectat atunci! incestul părea să adauge sarea şi piperul necesare pachetului de gemene Igrec. urau convenţionalul şi se lăudau că din colecţia de mileuri fine a străbunicii îşi fabricaseră un set de tanga:trei sfori, un lucru de mână şi chilotul e gata! madam Igrec să leşine,nu alta…dar cine poa să stea în calea inventivităţii debordante??
când a sunat telefonul Gunu îi întindea lui Gdoi spuma-epilatoare-cu aromă-de-piersică-ideală-pentru-zone-sensibile pe picioare iar Gdoi sorbea alene din berea prea caldă (o artistă trebuia să fie un pic trimbulindă mereu). aveau o întâlnirea deseară cu un cuplu de univitelini. ce plicticoooos!
S-au privit complice:Răspundem? Gdoi a lăsat berea şi a apăsat tasta verde:” Fetelor ! s-a piţigăiat aparatu la ele, vă aştept de doo zile. am făcut ciorbă de burtă, mi se strică în frigider. Când veniţi??”
doamna Igrec a avut de ales înainte de a suna :doliu după povestea de amor eşuată sau revenirea la valorile tradiţionale ale familiei.a doua variantă era mai uşor de pus în operă. oricum fetele urmau să vină acasă după borcanele de zacscă cu care aruncau pe urmă după boacteri din tren.
zice unu: