filofteia stătea culcată pe burtă. părea o lumânare: perfectă, albă, fierbinte. trupul ei de muiere coaptă bine se-nfigea direct în retina domnului gunther. și-n cearșafurile de mătase de culoarea ceții de iulie. vulnerabilul herr s-a aplecat pios asupra bucilor pistruiate, pline de puf discret, auriu.
pensiul înspăimântat nu mai înțelegea nimic: părea că Guntherul știa să iubească muierea ca nimeni altul. poate lunga abstinență i-a sublimat pornirile teutone. ..cine știe?!
încă se mai uita curios spre anexa sa. incredibilă schimbare: de regulă greul îl ducea singur. singur pentru că simpla sa apariție pricinuia leșinuri spontane . o singură dată, femeia a fugit oripilată. majoritatea și-au asumat riscul. și au plecat pocite de fericire. natural. perfect natural și explicabil. penisul domnului G știa că nu are contracandidat. își știa bine locul în ierarhiile astea, de budoar: campion pe sate! detașat. o mândrețe de falus k un leberwust dar mult mai gustos și fără calorii. desertul ideal pentru orice mala mujer cu minte, inimă, creier și păsărică. iar dacă exista un omolog sau analog în lumea prunelor pe care umblatul penis al G-uluiăl socotea demn de tot respectul, acesta era clar sub fusta filofteii.
iar acum filofteia nu avea fustă, nici tanga măcar… cu atât mai bine, a gândit pensiul lui herr (dadada, contrar meschinăriilor răspândite de muieri pula are gândurile ei, trăirile ei dar nu gândește niciodată în locul purtătorului ei pentru simplul fapt că uneori se descurcă muuult muuult mai bine și nu se face să-ți umilești stăpânul). da….
și s-a aruncat să deguste savarina roșcată.
herr gunther, un pic surprins dar perfect de acord cu impulsivul său organ, a rămas ușor în spate. un micrometru, nu mai mult. ca și când penisul ar fi apăsat prea mult pe accelerație.
zice unu: