supa de gaina

a rupt din noapte o bucata. cu geanta ei moale, impopotzonata cu paiete care si-au aratat coltzii fix ca molecule de aurora boreala evadate din blitzul unui exakta.

femeiea cal e fleashca; seamana cu ceapa scoasa a doua zi din supa de carne.

picioarele ei blonde si tari, lungi si tari presarate cu aur* se ating intr-un singur punct si in acel punct gliseaza fiiiin fiiiin fiin din pricina lubrifiantului (care in contextul de azi ar putea fi grasimea din supa de gaina). putzin mai sus – bolta pubisului … gura lui zet il asteapta.

_____________________________________

* stiu,stiu…cartarescu…. da ce plm, nu el o inventat auru sau blondele!

ruj

femeia cal poarta azi ruj de buze. rujul e intins pe aproape toata suprafata gurii sictirite.

pictura in grasime colorata- netestata pe animale duamnie fereshte!-arata ca magiunul de pe pita domnului zet.

nuntăăăăăăh

corsetul de argint făcea o mișcare de translație tulburător de sexy la orice mișcare. chinuite, merele din decolteu- blând turtite- opuneau minima rezistență pe cae o cerea fizica și bunul simț. corp și corset alcătuiau un sistem care pactiza pe baza principiului acțiune-reacțiune. un strop de sudoare, a coborât lin în închisoarea de argint.apoi altul.și altul. și altul…

sub tunica rigidă, celsius își făcea de cap.

câțiva maci au murit în orbajii ei în momentul exploziei. avea un stol de becsinice vrăbii în piept care își căutau calea spre albastru. căutau ieșirea de urgență.

femiea-cal a deschis gura și le-a dat drumul. câinele,uimit, s-a oprit. la fel și zet. amândoi, în patru labe, pe cimentul murdar de sub masă.

era o nuntă pe cinste.

pipi

a intrat în lanul de porumb cu fustele sus. mirosul de urină s-a amestecat cu cel de greiere ars de soare. ars toată vara, la foc mic. 

zet a atacat-o dintr-o parte, pofticios și nerăbdător; a căzut peste ea și a  mușcat cu sete din interiorul pulpei drepte. în gură i-a explodat seva; în toată gura.. avea gust de strugure tămâios.

doi stropi de pișat se simțeau puțin stingheri pe pielea ei piersicoasă: între limba veche și seacă a domnului zet și vulva ei umedă, gata să explodeze. o rază tupeistă a săgetat stropii și cele 29 de grade i-au  făcut să dispară ca prin vrajă.

femeia-cal s-a ridicat zăpăcită. soarele a mai pârlit un greier și inima îi exploda în piept. pănușii deshidratați au făcut un ”Șșșșșș” discret.

berea e sexy

femeia-cal avea niște perfecte pulpe de patinatoare.

așa  aplecată cum stătea, era numai pulpă și miez. miez și pulpă.

zet bătrânul era  fascinat de carnea aurie aruncată de dumnezeu pe femeia asta căreia îi păsa cel mai puțin din lume de sexualitatea ei rece-caldă, de sticlă de bere proaspăt scoasă din frigider.

părul ei blond trăia independent de carnea din care creștea. și n-avea nimic în comun cu sticla de bere transpirată…era ceva care nu avea nimic  în comun cu taxa pe valoarea adăugată. părul femeii-caL curega în dreapta și în stânga, fără spume, lin și foarte excitant.

și-a ridicat un pic, numai un pic,  sprânceana neagră când zet a penetrat-o. pieptenul mic și negru din buzunarul de la spatele al gagcilor a picat cu un zgomot meshin pe linoleum. ca orice mascul de la oraș, zet purta pieptenul alături de protofel; o bucă îi păre astfel întodeauna mai mare ca alta. când era îmbrăcat…

acum pantalonii lui cei mai buni zăceau alături de pieptene și câteva fire de păr. femeia-cal și-a încrețit abia perceptibil mușchii de umblătoare pe jos. pielea de pe pulpe s-a întins, la fel și gâtul ei. a gemut ca o vacă și a avut cel mai bun orgasm din lume.

oglinda lui tez

domnul zet se privea în oglindă.

avea puțin păr: un smoc sub braț și unul pe umeri, simetrice. de parcă cineva i-ar fi înfipt acolo,un ac cu fire lungi. dintr-o parte într-alta. exact prin punctul prin care lui peter pan îi căzuseră aripile când a început să îi crească în loc maturitatea, coșurile și părul pubian. domnul zet mai avea sufletu de copil. de la suflet în jos însă era un mascul adevărat, cu picioare puturoase și unghii albe din pricina micozei…era un mascul cu erecții voioase încă… puse la păstrare pentru femeia-cal. doar pentru ea.

și-o imagina stând cu spatele, rotindu-se ușor spre el, masîndu-și sfârcurile tari din care mușcase cu patimă. ce cal sălbatic!

mâț în călduri

carpeta lu moș tăgârță mirosea pișat de pisic. sau pisică. pișatu de mâț pute la fel de rău indiferent că e un el sau o ea cel/cea care urinează. pe carpetă. nu???

(așfumaoțigarășșșt!)

domnul zet avea o dilemă care includea  chestiunea olfactivă nasoală: de unde naiba mirosea a pișat de  miaumiau??!! între două întrebări și o singură dilemă, domnul zet se uita cu un ochi la emtivi. in memoriam maicăl – concerte. până acu văzuse cel puțin 6-7 muieri  leșinând. aveau expresia pe care reușea să o pună pe fața lor și domnul zet. ce mare scofală?! de fapt între extazul fanelor lui MJ și cele care avuseseră onoarea de a-l atinge pe dumnezeu grație lui zet, nu era nicio diferență. nimic!

zet mustea. din pricina bolii, rușinoase- parțial și din pricina amorului. îi lipsea femeia-cal. îi lipsea   rău de tot. al deaq boșorog,  se îndrăgostise!

la dolce vita

femeia-cal simțea arsuri între picioare. se  gândea la futaiul aplicat de zet, domolul. știa că vrea să o facă. femela din ea știa asta. doar că nu se aștepta la asaltul pasional din figura alăturată. ) chiar simpatic…

blonda zăcea acum în lumina aurie și se mângâia ușor cu mâna pe sub apă. și-l imagina pe zet cu curul lui lung de boșorog intrând vesel în vană. ei doi sub spumă, petale galbene de trandafir presărate peste tot și o cupă transpirată cu șampanie, gata să cadă pe marmura umedă …la dolce vita!

(erase! după miros nu părea prieten cu apa.) dar trebuia să admită: futea bine corcitura bătrână.

poștățita aprinsese lumânări parfumate. se pruja sau văzuse prea multe filme. mirosul greu de vanilie înecat în ceară plutea deasupra apei și îi intra direct în creier. prin nas. tot pe acolo au pătruns feromonii bătrânului casanova ambalat în supraelastic. i-au provocat furnicături perverse. au mers direct la țintă!

poșta!

poștășița făcea supă cremă și asculta martini lounge.

ea, fosta viitoare studentă la ase, avea ceva sofisticat într-însa. ceva ce singură nu putea defini. lumea îi spunea pe vremuri că semăna cu anita eckberg. alții îi spuneau că e mai rece ca un aisberg. mă rog, chestiune de percepție…

mergând patru ani la rând la admitere a ajuns prin bărulețele cochete de bucurești. acolo a învățat să bea elegant (cu degetul mic erect) triplesec cu ice. mergând patru ani la rând la admitere ajunsese și în paturile selecte ale câtorva gigolo de partid. oameni cu dacie făcută la comandă (cu motor de renault) , mobilă de nuc făcută la comandă și penis la comandă îngrijit la ana aslan.

femeia-cal avea farmec dar n-avea karma potrivită. nu pentru a deveni tovarășă..de viață. amantul oficial – un june prim ofilit de dâmbovița și nițel căsătorit – a trebuit să o abandoneze după o mustrare colegială primită de la un sus-pus.

femeia-cal  a supraviețuit. în scurt timp a devenit expertă în supraviețuire. pentru că poșta te călește mai rău ca legiunea străină.

dă mai departe! :))

zet stătea cu telecomanda în mână. cu cealaltă se scărpina. scărpinarea-alinarea dura doar o fracțiune de secundă. azi aștepta poștărița cu pensia. îi plăceau sânii ei și ideea de mușchi încordați , perpetuă izotonie…. era o femeie-cal. mare și atrăgtoare.

dacă era vreo femeie din tot universu căreia să nu îi pese de zet, ea era… dacă era o femeie din tot universu pe care să vrea să o fută cu furie,  să o violeze cu metodă, ea era.

factorul poștal, era factorul de dezechilibru în existența lui de casanova ambalat în supraelastic; actualmente suferind de blenoragie.  stătea și se scurgea pe recamieru verde și aștepta sunetul soneriei.

femeia-cal  îi zâmbea doar o dată pe lună: când îi spunea un sărna  și înșfăca cei 10 RON cuveniți pentru osteneală. știa să își păstreze clienții. doar nu era fată proastă. a dat de trei ori la ASE pe vremea lu ceaușescu k să devină afaceristă pe la ojete sau betete. eh, dar fără pile, fetele cinstite nu avea șanse – află chiar din gurița ei moale și roșie. cu câțiva dinți din aur, parcați discret, în lateral.

poate din cauza bolii sau poate nu, zet a sărit pofticios pe poștățiță. era în călduri mai rău ca un câine turbat. pensia s-a risipit pe linoleum. calul a gemut, s-a luptat puțin, apoi a cedat.

acum cei doi avea ceva de împărțit, nu mai erau doar doi străini uniți prin relații de ”afaceri”.