ce poate fi mai adorabil decât o biată prostituată cerând îndurare, ajutor, atenție ?! nimic, vă spun eu… îmi imaginez că mă uit în jos spre pensiul meu glorios și o pereche de ochi umezi mă privește cu speranță de acolo, din hău. dar când speranța se încăpățânează să moară și moștenitorii sunt nevoiți să recurgă la canibalism din pricina foamei…da…e altceva.

captiv într-un extremly boring restaurant cu sushi și orez porcul era asediat de privirea secretarei sale persoaanle: prea personale deja!

s-a ridicat agale și a plecat să-și scutere trandafirul. a auzit tocurile împungând gresia spaniolă. era ea! porcul era un individ calm ce nu putea fi terorizat de nimic. niciodată. dar acum lucrurile erau pe cale să se schimbe…….

și-a protejat pensiul scurt cu mâna groasă și cu cealaltă a oprit-o. gura ei perfect rujată arăta ca aparatul de extras sânge al unei lipitori de mare succes. pensiul s-a făcut mic de frică. în schimb, acum nu mai trebuia protejat. și atunci cu mâna eliberată i-a ars una peste bot.