vânzătoarea umbla în picioarele goale prin iarba plânsă. plângea și ea…
nu că ar fi fost capabilă să descifreze ceva din ceea ce simțea prin talpa piciorului. câteva mângâieri ude, ascunse au stârnit dor.
a mai fumat o țigară, a șters apoi iute de pe hard toate melodiile care îi aminteau de el. imediat după și-a amintit că nu exista niciun el. iarba tristă a sfârâit cu miros de râmă arsă când a întâlnit mucul.
carnea ei bună de pipăit a explodat ca un mugure. s-a deschis. vânzătoarea și-a supt burta și s-a aruncat în mașină, era timpul să iasă la vânătoare. o lacrimă de rimel a căzut pe gânduri.


0 Răspunsuri to “poezie coclită”