patroana era nervoasă. nu  știa de ce și cum dar îi venea să plângă. și în clipele când plânsul îi dădea târcoale o podidea fantezia culinară.

așa au apărut sfârcurile lui venus: afine fine înglobate în bezea, cu un strop de  cherry și o adiere de vanilie..plus o violetă de parma păcătoasă înfiptă chiar în mijloc. cu capul sus, așteptând să fie suptă. sau supt. sfârcul.

pulpele crude de pui de casă, zăceau pe jos…avortate de o frenezie culinară anterioară . patroana și-a lins degetele cu gândul la fermecător.