printre lacrimi amare, librăreasa scria:” diăr pinis, știam ca-i să mă-șeli chiar mâine, dar fiindcă azi...”

și de aici asemănarea dintre minulescu și viața  foarte reală suferea o  ruptură. definitivă. scratch!!!

ochii ei galbeni-chihlimbar au văzut oroarea: îngropată în cearșafurile satinate în culoarea ceții adânci de iulie, ora 6.47  A.M., buca dreaptă a filofteii curbată perfect de creator , ridicându-se și apoi lin coborând în valea mătăsoasă  – perfectă în ritmul respirației de muiere ostenită de atât amor.

alături teutonul și furmosu-i penis măsliniu, dormind adânc.

blana i-a alunecat tălâmbă pe pe umeri și un sfârc a ieșit la lumină. tare. curios și el…

o lacrimă virginală (cea păstrată pentru deflorarea certă) s-a rostogolit și a turtit pământul.

diăr pinis, m-ai dezamăgit…spunea librăreasa fără cuvinte. n-am să te iert, e vechi păcatul …