nu era pregătit să moară. atâta sânge!! tot! într-un singur loc! era îngrozitor! voia să scape de erecția care nu-i dădea pace…

culmea e că simțea pofte trupești, obosea contemplând fese zglobii de adolescente, transpira  simțind brusc prea multă plăcere perversă și fiori.

regina purta ciorapi fistic și papuci roșii cu șireturi de mătase; avea un delcoteu care nu putea fi trecut cu vederea și o respirație precipitată.  regina folosea întotdeauna o pudră compactă prea deschisă la culoare și pufăia elegante țigări englezești înfipte în eleganta ei sipcă de argint auric cu muștiuc de cristal. fumul greu cobora pe sânii voluptoși .

regina și el jucau zaruri pe dezbrăcate. vulgar dar excitant. el nu putea pierde pentru simplul motiv că dumnezeul bețivilor era de serviciu 24/7. se știe. ea pierdea și-și dezgolea mai întâi pulpele cu celulită și dantelă albă vintage. acolo și-ar fi pus el buzele degrabă dar așteptarea era întotdeauna mult mai bună la gust decât vulva ei trecută.

urma apoi sutienul. sânii ei cădeau grei sub perversa acțiune a forței G. puțin. și asta o făcea și ai apetisantă. era o femeie ca oricare alta acum. departe de perfecțiune.

arhitectul își contempla liniștit erecția. regina făcea la fel. apoi se apropia supusă de pensiul lui, deschidea gura; o limbă la fel de roșie precum papucii cu șiret de mătase ieșea grăbită.  limba știa ce are de făcut: câteva rotocoale moi ici-colo și apoi o scurtă mângăiere. era destul…

regina și erecția erau incompatibile pe termen lung. arhitecyu era acum mulșumit. întâlnise femeia perfectă. era un nonsexual și așa voia să rămână.