cineva îi răscucea tirbușonul de sambuca în creier. pe pereții interiori ai globilor  oculari  stăteau cristale de zahăr pur și , firește, acum toate imaginile erau distorsionate. urme ale beției de azi noapte.

i-a spus încetișor mustăciosului ”ți-aș putea fi mamă, băiete”.abia acum  mustăciosul s-a înfierbântat peste măsură și a pogorât cu toată sexualitatea lui neterminată asupra mahmurei doamne mov.  ea a suspinat domol, neputincioasă. era încă sub anestezia bahică: moale și tristă și  grea ca o balenă eșuată pe plajă. fiecare penetrare rima cu un ciocan nemilos care îi bătea carnea cu rezonanțe lungi și enervante până-n creierul mic. foarte mic azi. foarte foarte mic…