domnul zet se privea în oglindă.

avea puțin păr: un smoc sub braț și unul pe umeri, simetrice. de parcă cineva i-ar fi înfipt acolo,un ac cu fire lungi. dintr-o parte într-alta. exact prin punctul prin care lui peter pan îi căzuseră aripile când a început să îi crească în loc maturitatea, coșurile și părul pubian. domnul zet mai avea sufletu de copil. de la suflet în jos însă era un mascul adevărat, cu picioare puturoase și unghii albe din pricina micozei…era un mascul cu erecții voioase încă… puse la păstrare pentru femeia-cal. doar pentru ea.

și-o imagina stând cu spatele, rotindu-se ușor spre el, masîndu-și sfârcurile tari din care mușcase cu patimă. ce cal sălbatic!