doamna mov  își plimba  importanța rablagită și dosul  supradimensionat prin fața oglinzii.

părea că plutește – o imensă vietate marină cu tentacule de ograndi pe parchetul scump de bambus. era  fantastică în rochia ei cu imprimeu: foarte foarte foarte mare și foarte colorată. cerceii gigantici din aur italian o trăgeau de urechi. tocurile făceau ce știau mai bine: toc-toc-toc.

un gunoier care trecea prin fața balconului rămase bușbe*. dacă ar fi simțit adiere de șaormă venind dinsprea trupul legat în scumpe textile, gunoierul i-ar fi mursecat imediat extemitățile  grăsune. măcar o moleculă.

doamna mov era clar regina neîncoronată a gurmanzilor care mai aveau viață sexuală. stârnea pohte cu miros de piper iar feromonii ei aveau o aromă subtilă de ulei încins. la temperatura perfectă pentru a fabrica cartofii pai. pentru șaorma, desigur…

___________________

* bușbe= un fel de ”gură cască” în francais (și nu așa se scrie, să se știe!)