In ploaie, stãtea spânzurat intr-un picior un cocostârc ….era  mâncătorul de plăcinte .urmărea înfometat mișcările feline ale amantei sale. a ales să privească ca asasinii, pe furiș, de afară, din ploaie silueta cu rotunjimi.

nicotina îi inunda plămânii. cuvintele îi inundau gura. saliva la fel… pofte tulburi îi inundau ființa. apa de ploaie îi inunda pantofii. doar unul, de fapt..

 stătea prostit în ploaie – cocostârc singuratic – și simțea fericire. era inundat și de fericire. da…doamna mov era o nimfă. asta era. pentru mâncătorul de plăcinte, doamna mov era o nimfă cărnoasă. sănătoasă. arătoasă. era muierea pe care orice cocostârc mascul ar fi cocostârcit-o  stând chiar și într-un picior dac-ar fi fost nevoie. din fericire, nu era nevoie. doamna mov se lăsa cocostârcită bucuroasă în orice poziție. dar prefera patul.

din nefericire pentru tema delirului, doamna mov era cocostrârcofobă. se temea să nu aibă copii și interzisese orice discuții în care intrau cuvintele dacice brânză, vierzure și barză. burebista, câinele ei preferat, era special dresat să se cațere pe stâlpii de înaltă tensiune și să alunge cocostârcii care încercau să își închege o ”gospodărie” în apropierea casei mov .

vrednicul burebista l-a depistat iute pe mâncătorul de plăcinte. l-a atacat întâi în self esteem: a ridicat și el un picior, impasibil și apoi a făcut ce trebuia să facă. i-a aruncat dup-aceea privirea de care se temea orice stătător într-un picior. și a mușcat.

 

P.S. Leapșa de la Ivanușk, și el de la Psycho