femeia-cal simțea arsuri între picioare. se gândea la futaiul aplicat de zet, domolul. știa că vrea să o facă. femela din ea știa asta. doar că nu se aștepta la asaltul pasional din figura alăturată.
) chiar simpatic…
blonda zăcea acum în lumina aurie și se mângâia ușor cu mâna pe sub apă. și-l imagina pe zet cu curul lui lung de boșorog intrând vesel în vană. ei doi sub spumă, petale galbene de trandafir presărate peste tot și o cupă transpirată cu șampanie, gata să cadă pe marmura umedă …la dolce vita!
(erase! după miros nu părea prieten cu apa.) dar trebuia să admită: futea bine corcitura bătrână.
poștățita aprinsese lumânări parfumate. se pruja sau văzuse prea multe filme. mirosul greu de vanilie înecat în ceară plutea deasupra apei și îi intra direct în creier. prin nas. tot pe acolo au pătruns feromonii bătrânului casanova ambalat în supraelastic. i-au provocat furnicături perverse. au mers direct la țintă!


0 Răspunsuri to “la dolce vita”