poștășița făcea supă cremă și asculta martini lounge.

ea, fosta viitoare studentă la ase, avea ceva sofisticat într-însa. ceva ce singură nu putea defini. lumea îi spunea pe vremuri că semăna cu anita eckberg. alții îi spuneau că e mai rece ca un aisberg. mă rog, chestiune de percepție…

mergând patru ani la rând la admitere a ajuns prin bărulețele cochete de bucurești. acolo a învățat să bea elegant (cu degetul mic erect) triplesec cu ice. mergând patru ani la rând la admitere ajunsese și în paturile selecte ale câtorva gigolo de partid. oameni cu dacie făcută la comandă (cu motor de renault) , mobilă de nuc făcută la comandă și penis la comandă îngrijit la ana aslan.

femeia-cal avea farmec dar n-avea karma potrivită. nu pentru a deveni tovarășă..de viață. amantul oficial – un june prim ofilit de dâmbovița și nițel căsătorit – a trebuit să o abandoneze după o mustrare colegială primită de la un sus-pus.

femeia-cal  a supraviețuit. în scurt timp a devenit expertă în supraviețuire. pentru că poșta te călește mai rău ca legiunea străină.