doamna Mov era în criză: hormonii îi fierbeau, sângele gros îi întuneca vederea. nu mai deosebea o franzelă de un cozonac iar în loc de cornuri vedea numai falusuri incredibile. cele umplute cu ciocolată erau preferatele ei.

trupul ei lasciv de balenă ucigașă era neatins de o lună. patronul, plictisitorul și anostul ei patron, devenise altul: i-au crescut prea repede brațe disproporționat de mari; picioarele subțiri erau epilate și luceau; purta cercel cu piatră în urechea dreaptă și laptop. nu-și mai scria facturile în poală ca un țărănoi, purta un tissot  de cocalar de succes și avea mereu ”treabă”. o suna o dată pe săptămână ca să o anunțe că e ocupat și-i pare nespus de rău. mințea.

domana mov voia sex , nu scuze.

așa că deîndată ce și-a dat seama că iubitul ei tunat mințea, a remarcat musteața. mâncătorul de plăcinte rămăsese lipit de chioșcul ei alb din PVC. tâmp. privirea de animal credincios nu-l ajuta defel să agațe dar un patetic personaj sprijinind IMM-urile (la propriu) era de preferat unui amant oficial absent trupește.

doamna Mov i-a zâmbit ca o curviștină de douăj de ani. musteața a suferit o scurtă dar cuprinzătoare piloerecție. părea vie. și nu doar ea!