iarba proaspăt cosită mirosea a pișat. domnshoara roz era pregătită : își pocise gura îndelung exersată pe banane nevinovate cu rujul ei prea glossy; purta eternii lycra negri (de data asta de-ăia care se lipesc de coapse și sugrumă celulita dar lasă fofoloanca liberă); și aștepta…

aștepta… între timp ronțăia frenetic biscuiți italieni  poleiți cu zahăr și producea miez.

donshoara roz avea mari speranțe. întâlnirea de azi va fi ceva special!

patronul agitat, bun creștin și amant mov a apărut transpirat cu diplomatu subsuoară. tot acolo o pată mare de  ud răspândea feromonii cu care putea cel mult să ucidă un batalion de fluturi de varză, nicidecum să cucrească o pitulice urbană ca   tipesa din imaginea alăturată. 

pătura antipatică în carouri va avea mult de suferit în după amaiza aceea. donshoara roz și-a supt delicat miezul de biscuiți poleiți dintre măsele și s-a apucat de treabă.

marea aventură a verii tocmai ce se înfiripa: pe de o parte cu prea mult lipgloss ce urma să rămână pe falusul simpaticului întreprinzător și pe de alta cu speranța că pastila bleu își va face treaba la rupere. de utere…