mâncătorul de plăcinte voia să îți înfigă dinții în curul doamnei Mov. în gâtul ei grăsuț  bătut delicat -ca un șnițelaș pentru canibali – de cerceii grei din goldeanu. i-ar fi pus frișcă pe țâțe și i-ar fi rupt chiloții apoi ca să-i poată privi pruna grasă inundată de fiori.

puța lui ca un cârnăcior sănătos de casă aproape că sfârâia de nerăbdare.

doamna Mov emana aroma unei gospodine șic care gătește franțuzește chiar și cârnatul țărănesc. și-o imagina strânsă bine într-un șorțuleț  albalb aproape transparent, goală dedesubt și bronzată excesiv, cu gleznele ei groase și unghiile de la picioare lungi și roșii care se împlântau în linoleum. era atât de concentrată când gătea încât sprâncenele incredibil de subțiri i se lipeau de linia părului. azi avea părul negru. drept. strâns în coadă.gura deschisă, ca un peștișor auriu care caută aer. în timp ce estă aplecată peste tigaie, tânărul mâncător de plăcinte o penetrează scurt. e fierbinte ca  tigaia. sau poate e tigaia?

nu mai contează. a ejaculat cuminte înainte să înțeleagă de ce…

bine că e doar o închipuire. pentru adevăratul rendez-vous va fi pregătit…atât de pregătit încât doamna Mov va cere îndurare pentru peezda ei bătrână. și el îi va râde în nas! ține! ai vrut cârnat țărănesc, acum ai ce voiai!

numai că doamna MOv a trecut și de data asta pe lângă el fără să-l remarce.  se gândea să își cumpere un vibrator. fără să știe că unul pe două picioare stă proptit de chioșcul ei. plin de sămânță proaspătă; ca un prunc prost la  primul lui playboy.