tânărul Ics știa că amanta-i purisană deține formula perfectă a echilibrului între aromele emanate: mirosul de pizdă de calitate și cel de parfum de calitate, scump…

stătea ca un bou contemplându-și penisul firav și coițele mici. incredibil ce puteau face toate astea când patria o cerea! e clar că un rol decisiv, hotărâtor și inconstestabil în toată povestea ascensiunii pe cele mai înalte culmi ale extazului alături de colega de pat îl avea chimia. C-H-I-M-I-A ! mirosu ăla net de pizdă exerimentată împachetată în carne fanată, izul ăla de parfum F de la Ferragamo (nu de la  futut, duamnie feri!! dați-vă peste gură!)… adică o chestie era certă: gagicile de vârsta lui habar nu aveau ce e ăla stil. cu blugii lor pân un pic mai sus de lindic și aroma de oriflame  și sclipiciu de pe poșetele alea și cordeluțele de plastic …marfă pentru bar de maneliști, vere ;  neveste de cocalari!

…și pe când Exigența Sa  forfeca în sine mai cu foc deraierea de la sfintele valori ale medicorității cu parfum F , gmn-le depresive au intrat în dormitor. dormitorul mămicii. unde pe  cerșaful negru de nylon satinat, zăcea un fel de bărbat cu un fel de aparat genital da ceva mai mititel… etete! Ics, vechiul lor sclav secsual, amant banal și bărbat fatal. să mori de râs nu alta!! cu măăăămiiicaaa?????? mu -ha-ha ! săraca mămica, chiar are nevoie de ochelari!

chestia cu trestia e că uite, se naște o nouă situație   aici , o confruntare inimaginabilă și greu de tranșat : C-H-I-M-I-E versus F-I-Z-I-C-(A).

avem nevoie de un arbitru!