doamna in Mov isi cistigase faima greu, in timp, cu efort si abnegatzie..ea era movul absolut: din dormitor si pina la sapunul cu aroma de lavanda care lasa o dîră de ” clei”  imperfect pe savoniera lila. chiar si  OB urile ei aveau culoarea vintului turbat,parcă…

azi era împachetată într-o blană fastuoasă şi naturală de culoarea viorelelor de parma, purta cerceii de ametist asortaţi cu inelul imens marca swarovski, o tuşă subtilă de  violet de genţiană în părul blond şi o ploaie de steluţe sclipicioase  şi uşor bacoviene pe unghiile lungi si ascuţite. cu mânuţele ei cu miros de stânjenel (mov) ţinea bine de tot un McPuişor în culorile naturale pe care chimia le imita atât de bine. maioneza îi curgea pe bărbie şi în urma dîrei fondul de ten lăsa o pârtie simpatică, de ulei…

domnul Gunhter era cu ochii aţintiţi în decolteul doamnei Mov aşteptând cu nerăbdare ca picătura de maioneză fină obţinută în laboratoarele lui dexter să pice pe  bustul scofîlcit şi expus la vedereîntre limitele cămăşii vineţii ai pofticioasei creaturi.

domnul Gunther nu avea nimik impotriva femilor un pic cam coapte aşa că se  imagina deja curăţînd destoinic cu limba lui germană ,sînii cu mameloane aubergine.

dacă doamna Mov ar fi ştiut că un domn bine o urmăreşte cu o  privire plină de poftă,ar fi halit cu mai multă eleganţă.

stropul de maioneză galben-translucid a aterizat pe cămăşuca duduii.