mincatorul de placinte avea parul cret si o decapotabila nervoasa rau. cind trecea intr-a cincea pe strazile prafuite ale cetatii toate codanele in calduri intorceau capul. chiar si cele care suferisera deceptii si jurasera sa devina lesbiene ceva mai tirziu urmareau cu interes aproape stiintific dira de ulei ars de pe placinta cu brinza pe care o lasa in urma. 

se spunea despre el ca e extrem de priceput intr-ale amorului. atit ca mirosea urit.  bleax!

doamna Igrec a tresarit si ea: mai intii a reactionat nasul calit in miile de ore petrecute deasupra cratitei care i-a semnalat mireasma familiara; apoi trupul i s-a cambrat nitel. era interesant tipul…

ce facem acum? o aruncam in fata masinii la o trecere de pietoni unde riscul e mai mic pentru ca viteza e mai mica? sau o lasam sa isi incerce altfel norocul?