herr gunther avea un organ de toată frumuseţea. handicapul lui consta în aceea că se mulţumea să îl contemple placid în timp ce. damicelele din targetu domnului neamţ erau în genere din categoria analogă :preferau poziţia misionarului şi aşteptau cu nerăbdare ca teutonul să îşi încheie nobila misiune.

doamna Igrec în schimb avea talent-talent irosit şi pus pe hold de-a lungul anilor în care ca o mamă şi soţie iubitoare îşi făcuse datoria cum scrie la carte. fără perversiuni,fără poziţii pentru care popa i-ar fi tăiat macaroana cu privire la accesul de-a drepata domnului. numa că acuma, decimată psihic de irecuperabila pierdere a tânărului amant slab de înger şi vene, cucoana şi-a redescoperit abilităţi nebănuite. adică bănuite dar nefolosite,cum spuneam.

astfel herrul a leşinat metaforic şi şi-a revenit numai pentru a lua de la capăt lucarera. nici doamna Igrec nu părea deranjată de perseverenţa amantului cu buci lăsate- ăsta era doar un detaliu plin de răutate, la urma urmei.

la final s-au sorbit din priviri prin perdeaua de fum de kent sau marlboro,cine mai ştie?!

doamna cu chiloţi mereu uzi şi-a spus,prgmatică, că a dat norocu peste ea. herr gunther,ca un fraier,s-a îndrăgostit.