desfrânata și curcanul

desfrânata era obișnuită cu dragostea. plăcerile erau domeniul ei de competență, cum ar veni. se pricepea bine și foarte bine la toate mofturile omenești – mici și mari. (inclusiv, mici și bere : P )

ceea ce nu prea stăpânea desfrânata era curcanul. pasărea cu mărgele alerga de nebună prin apartament. zvâcnea de două-trei ori din aripi și ateriza pe câte un bibelou din familia”doamne și domni dansând menuet” (favoritele ei).

cartea de bucate caligrafiată cu mâna de bunica maternă, vremelnic slugă la baron, arăta clar: pasărea trebuie îmbătată bine înainte de sacrificare cu miez de pită înmuiat în vin dulce. negreșit, dulce…astfel, continua bunica, pasărea se matolește, se relaxează, și aproape că sare în cuțit. și-n bucate. curcanul din figura alăturată însă nu avea chef nici de băut. nici de socializare și nici de puzzle. pe scurt: nu avea poftă să devină cea mai bună bucată de la masa unei desfrânate nenoricite care era căsătorită cu un porc.

când porcul a intrat în casă, câteva bibelouri fine din categoria ”doamne și domni dansând menuet” erau varză, muierea era beată moartă iar curcanul se găinăța sfidător în tigaia tupperware de 3 milioane.

(adevăru e că americanii au un simț al independenței grozav și știu să îl exprime de numa-numa!pe de altă parte, fel de adevărat e că porcul nazist fripsese deja două bucăți de carne la masa de prânz: pe junele ics și pe talentata vânzătoare. și toate astea au dezintegrat ceva calorii….dar americanul cu pene nu avea nici un chef să-i fie echivalată valoarea în calorii. )

mneața!

aerul rece al dimineții i-a căzut în brațe ca o divă la  a doua tinerețe. s-a zburlit puțin și apoi a planat peste copacii bronzați, peste  garajele pline de praf, peste vibrațiile unui rotopercutor care deflora tacticos asfaltu.  privirea a mai dat târcoale (doo la număr) reginei care își murseca liniștită ultimele clipe de somn matinal. ceva mai târziu avea să o sărute cu buzele fierbinți de cafea. cu buzele de cafea, fierbinți.

cabron!

arhitectu era fericit. scăpase de rușinea erecțiilor de nestăvilit prin iscusința bunei sale regine. tot ea asculta, jucându-se cu șireturile de mătase roșie, poveștile despre gaudi-n-sus-gaudi-n-jos. nu înțelegea nimic, mai ales că gaudi nu avea mobil și nici nu se vedeau niicodată pe terasă la coneace. îl asculta chiar și  stând pe budă când el îi vorbea prin ușă. la duș, sub palpumă. aiurea.

arhitectu nu se mai oprea din vorbit iar ea nu avea cum să îi răspundă: era mereu ocupată cu nefericitu-i penis erect. trebuia calmat, altminteri  arhitectul vorbea și mai mult despre gaudi….dar cu tristețe. și mai ales de biata frida kahlo a cărei reîncarnare o credea. iar regina, sensibiloasă femeie, plângea să rupă batista auzind pocinoagele becisnicului diego. cabron!

curul perfect

primul lucru la care s-a gândit cu poftă  a fost gura lui: senzuală, plină. era un porc. și proclama asta prin toți porii. era esența masculului și știa.

el a privit-o indiferent. nu îi plăceau femeile. nu îi plăceau azi, dar mâine??? se întreba ea – curva mică și ambițioasă care tocmai ce își desfăcuse cracii pentru un balerin ”greu de ucis” pe care toate muierile l-ar fi tăvălit mai întâi prin zahăr vanilat și apoi i-ar fi ronțăit degetele tragice, chinuite de la picioare și i le-ar fi supt (privindu-l drept în ochi) pe cele de la mâini. în următoarele 5 minute mâini & picioare învolburate – doar atâta  mai rămas din infatuarea zglobiului animal de scenă.

să revenim, dar, la porc. ..porcul care tocmai ce își scosese falusul din tânărul ics și își aerisea personalitatea impermeabilă la criză. și vinul. sticla de tokaj lua aer, cuminte, așteptând să satisfacă. când era vorba de porc, totul în jur făcea așa încât să placă.

ea și-a luat o cremă caramel. a început să lingă tacticos sosul din linguriță. cu rotocoale mici, deștepte, calculate.

porcu i-a zâmbit. total dezinteresat în fapt, voia doar să îi spargă rozeta orgoliului ei de curvă triumfătoare.

s-au întâlnit la budă.. porcul a mai zâmbit o dată: gagica avea curul perfect pentru lucrarea ce avea să i-o facă.

serial seducer shit

telefoanele doamnei mov erau întotdeauna mânjite cu fond de ten. și ochelarii de soare. era normal pentru o seducătoare în serie ca ea să fie  mereu aranjată. uneori chiar prea. azi purta o coafură complicată care semăna a cuib de pasăre.

din mers un răhățel i-a aterizat pe breton…

ce  nervi, soro!

fără nume, fără nume, fără nume…

acum erau mai ușor de deosebit. una din gmn era gravidă. probabil cu tocilarul; dar nici bătrânul zet nu putea fi exclus de pe listă.

areolele i s-au curbat și i s-a ascuțit mirosul. ochii i-au devenit violeți ca ai arhitectului și ai lui Liz (dar asta fiindcă purte lentile de contact, nu din pricina hormonilor).

făcea exerciții kegel și de multe ori  sucomba în câte un mic mic mic orgasm accidental.

uite-așa: a-c-c-i-d-e-n-t-a-l. se uita la carmelita și plângea mai des ca înainte. în pauzele publicitare ronțăia car(a)mele.

după o scurtă ședință  de familie, sora ei și ea au decis să se degizeze într-un cuplu de tineri ingineri. i-au ales  ca model pe pionierii programului ”prima casă” și i-au trimis un e-mail lui boc. ca să fie naș pruncului. al primului lor prunc.

după un abces acces de melancolie – spart fără milă și stors de sosirea facturii la curent&gaze&mobil- în bucătărie au pus peretarul brodat al bunicii de la țară (muierea lucrase ca strungar calificat la o fabrică de chiloți tetra, pe schimburi):

”câte stele sunt pe cer

până ziua toate pier

numa una ca o proastă

șade pe uzina noastră”

s-au decis să boteze progenitura ceaușescu. indifernet de sex. ca americanii.

(work in progress)

roz avea o zi incredibil de proastă: mahmureala care îi lungea capul li apoi i-l lățea; și mai era  gustul de vomă din vulva iubitei. adunate =  deja prea mult…

pi era și ea țâfnoasă. își amintea numai cum cineva o pipăise adânc de tot, pe sub chlioții de dantelă. probabil un bărbat…

tensiunea era incredibilă când vânzătoarea a apărut nepoftită.

3 mâțe agresive, în călduri , s-au privit cu curiozitate. una din ele a spus :  ”trebuie să mă masturbez ca să scap de tensiunea asta!”

afară a început furtuna.

grătarul de după

și-a dat cu șprei peste chilot și sutien și s-a uitat în oglindă. mdea…cam așa tre să arate o muiere cu status social ca al ei.

filofteia și-a umflat părul cu foenul și ți-a făcut contur la ochi cu creionul farmec. s-a apucat apoi să frigă un grătar. bărbatul trebuie să pună proteina risipită la loc. e regulă. cine nu știe, pierde.

și-a șters gospodărește mâinile unse și pipărate de șorț.

dincolo, wurstul lui herr se umfla încet, semn că se trezește. unul din doi…

poezie coclită

vânzătoarea umbla în picioarele goale prin iarba plânsă. plângea  și ea…

nu că ar fi fost capabilă să descifreze ceva din ceea ce simțea prin talpa piciorului. câteva mângâieri  ude, ascunse  au stârnit dor.

a mai fumat o țigară, a șters apoi iute de pe hard toate melodiile care îi aminteau de el. imediat după și-a amintit că nu exista niciun el. iarba tristă a sfârâit cu miros de râmă arsă când a întâlnit mucul.

carnea ei bună de pipăit a explodat ca un mugure. s-a deschis. vânzătoarea și-a supt burta și  s-a aruncat în mașină, era timpul să iasă la vânătoare. o lacrimă de rimel a căzut pe gânduri.

opis (la cererea publicului)

1. tânărul ics- inspid amant al doamnei Igrec, cândva ibovnic al GMN-lor, acum sedus de nazist(sau porc)
2. doamna igrec- nu-i frumoasă, da-i bătrână. mama gmn-lor. a trecut prin patul lui guther.
3. donshoara roz- amanta orșcui. acum lesbiană. tranzitoriu..cred.
4. doamna mov – mare grasă și furmoasă. amanta patronului care nu o mai fute și iubită a tânărului  mâncător de plăcinte.
5. mâncătorul de plăcinte – fiu al filofteii, alintat și creț, timid. deține o mândrețe de falus dar nu-l prea știe folosi. să sperăm că ..
6. tocilarul- pistruiat cu puța mică și vocea groasă. face o emeisiune radio despre sex. parcă s-ar pricepe..
7. patronul – proaspăt tunat; a consumat: donshoara roz, doamna mov. acum consumă fata 9 de care e îndrăgostit. trupește.
8. fata 9 – o pizdă parvenită
9. patroana – nevasta patronului și mama donshoarei pi (realizată în colaborare cu patronul); amanta platonică a fermecătorului și deținătoarea unei colecții impresionante de sex toys
10. donshoara pi – păr perfect și blond, lesbiană de conjunctură, beizadea prin excelență, frumoasă, superficială, dominatoare
11. arhitectu – un ratat sentimental și sexual, prea deștept pentru o lume care îl iubește pe jacko și superman. nefericit.
12. regina – o umbră a trecutului erotic al tatălui arhitectului. pricepută într-ale felației.
13. domnu zet – boșorog coclit cu charismă sexuală incredibilă.
14. vânzătoarea – melemistă  de succes , supersexy și periculoasă. actualmente în standby
15. femeiea-cal – o anita eckberg cu kilometraju dat peste cap. amantă a domnului zet căruia în afar de pensie îi mai duce și pruna ei cu miros de piersici în dar, o dată pe lună
16. gunhter- german călător prin pizde mioritice, soț al filofteii și amant (deocamdată) platonic al librăresei
17. filofteia – femeie trecută prin multe, și-n ultima vreme prin pensiul uriaș al consortului teuton: singurul care reușise să-i vină de hac până acum!
18. librăreasa-ultima virgină din oraș, proaspăt epilată
19. fermecătoru -  seducător de meserie, impotent
20. porcul(sau nazisu) – prădător homosexual. puternic, pofticios, bogat.

special guest star – jackie kennedy onassis, post mortem

mai sunt??

ICs

I

e un tip şters.tuns corect,costum impecabil;funcţionar la ghişeu. bancă. salariu bun, aer condiţionat, amabilitate generatoare de psihoze după orele de program, apa plată gratis. tot ce poate visa un vlăstar al amorului licit postdecembrist. nu l-ai remarca no matter what. nu e timid dar nici nu are nimic de spus. un aer perfect plat ,integrat in atmosfera căreia îi aparţine. nimeni nu ar spune că are o iubită secretă. mai coaptă după orice canoane:ale bunului simţ,ale selecţiei naturale,ale societăţii…

nu ştie de ce i s-a încredinţat fericirea femeii cu pricina.. orice alt bărbat ar fi fost mai potrivit… cert e că s-a întâmplat.

într-o zi obişnuită o mână frumoasă şi puţin obosită, cu piele mată şi inel greu din aur şi foarte frumos- i-a ciocănit nervos în ferestruică.”hei amice,eşti aici sau te prefaci?”

la început a simţit doar nervi:cleioşi, de cartier..dar a convertit senzaţia urgent în surâsul tâmp pe care îl clădiseră generaţii de traineri şi pe care i-l implantaseră atît de bine în sistem încât chiar şi atunci când dormea îl avea săpat pe mutră.

muierea nu avea nimic special. doar o altă faţă ce trebuie servită, doar o altă madamă care îşi făcea bugetul tăind de acolo sistematic plăceri simple ale vieţii pentru a putea supravieţui ţinând intactă imaginea de femeie bine… cunoştea genul şi nu avea nici un soi de milă pentru cucoanele astea care îi aminteau de mă-sa şi care stingeau becurile ori de câte ori ieşeau dintr-o cameră şi intrau în alta; care aveau rate ucigătoare pentru prostia aia de maşină de spălat vase cumpărată din pricina “must have”-ului inoculat de cretinele filme americane care nu aveau nici o legătură cu realitatea..

pfuuu..încă o zi minunată la birou:”same shit different day”. dacă i-ar fi fost permis ar fi purtat un tricou inscripţionat. de fapt,nu..nu ar fi purtat, nu era chiar atât de curajos. era doar un băiat care păstra aparenţele visa la femeile fierbinţi virtuale de pe net şi strângea bani pentru facultate:finanţe-bănci(ce plictisitooor! în fond el nu înţelegea nimic din tot ceea ce se petrecea acolo unde muncea. el muncea, el nu gândea. scurt. a fost nevoit să înveţe câteva proceduri standard. surâsul tâmp. să miroasă frumos şi să se îmbrace ca un patron.alte pretenţii nu avea nimeni de la el. ah,desigur..amabilitatea. dar asta era o chestiune inerenta.) că,deh, ăsta era visul familiei-să îl vadă cu diplomă, potenţial director la o sucursală de cartier,cu o maşină luată pe leasing şi copil.unul singur ca orăşenii. desigur, şi o nevastă – cuminte, curată, gospodină. din păcate însă, nu prea avea succes la femei..de ce naiba? nimeni nu ştia. şi el cu atât mai puţin.

hei! femeia aşteaptă!

“poftiţi vă rog!”

asta a fost prima lor întâlnire. el din cale afar de amabil,ea gri. el tânăr, ea amorfă. el gol pe dinăuntru, ea preaplină. e clar că trebuiau să facă o medie.e clar că trebuiau să o facă.

II

curios e că taman în acea zi, Ics a decis să îşi testeze şarmul. nu avea aşa ceva. deloc. deloc.deloc.punct.

dar când ai 40 de ani trecuţi şi nu te mai fluieră nimeni pe stradă şi când în garderobă zac ofilite haine minimale şi violent colorate (un statement al nurilor apuşi ai madamei )…pfuuuu, atunci fraţilor chiar şi un funcţionar de bancă cu coiţe mici poate părea Dumnezeu iar chimia îşi arată colţii.

oricând aveţi nevoie de ajutorul meu..a surâs Ics timid….oricând…. sunaţi-mă..serios- şi i-a întins dânsei o carte de vizită corect realizată. de mic funcţionar de bancă.foarte mic. pe măsura coiţelor din dotare, tehnic vorbind. sau nu?!(dar ,mă rog, detaliul cu coiţele să rămână deocamdată între noi)

hei ce băieţel amabil, a gândit ea amuzată. ar putea deveni un bărbat cândva. mda….şi are nişte ochi superbi. Oooo da!pentru că Ics cel neterminat avea ochii curvei de Liz Taylor, în caz că nu aţi observat asta pînă acum. Era singura kestie care îl scotea cumva de sub praful banalului. atât!

mâna s-a retras cu un gest calculat iar buzele au zâmbit”mulţumesc. propunerea poate fi extrapolată şi la schimabtul roţii de la maşină?” a întrebat ea un pic intelectuală, iar junele a zâmbit tembel:nu ştia ce înseamnă “extrapolat” dar a răspuns prompt”sigur,orice” şi a tras cu ochiul şucar. în el penibilul a atins punctul de fierbere şi i-a venit să vomeze. de l-ar vedea mă-sa! ai de capu meu!

III

madam Igrec a avut un vis erotic.scurt.nu înţelegea de unde şi pînă unde. noroc că visele astea sunt totuşi…hm,vise? se făcea că purta lenjerie mov ca ochii lui Lizzie. un băiat slab cu o faţă pe care a doua oară nu ai cum să o mai recunoşti i s-a cuibărit la sân. şi a început să sugă. o făcea într-un fel extrem de erotic aşa încât doamna Igrec a conchis total neromantic:ăstuia nu îi e foame, vrea doar să se înfrupte din mine. ceea ce era perfect adevărat. în vis. pentru că în realitate nimeni nu mai poftea la trupul molcom al duduii.şi nici la laptele (ori mierea) care ar fi putut erupe dintr-o relaţie pasională(să îi spunem aşa chiar dacă nu e cazul) cu dânsa.

în timpul ăsta Ics dormea ca un prunc în patul lui cu cearşaf cu imprimeu de matchboxuri, în camera lui mică din apartamentul părinţilor lui average.o uitase pe clienta cu inel din aur. visa femei model carmen electra şi saliva discret pe pernă. aaa,şi avea o erecţie. nesatisfăcătoare ca multe altele din viaţa lui. telefonul mobil a bâzâit :un mesaaaaaaj! nu l-a citit nimeni desigur,carmen electra şi suratele ei tocmai se băteau să îi facă un sex oral micuţului erect.

iar la celaălalt capăt al cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care îţi permit semesirea oriunde ai acoperire, doamna Igrec se întreba înfrigurată dacă îi va răspunde cineva şi ,while on hold, se masturba preventiv.un orgasm solitar nu strică niciodată…niciodaaaatăăăăă.

IV

“scuzamaamuitat numarul de contcum procedez?sunamacit poti de repede,scuze,Igrec” asa suna prima transpunere in cuvinte si propozitzii a urletului de singuratate al primei muieri care a căzut victima şarmului absent al micului Ics. încă nu realiza cât de fulminant a fost acest succes căruia nu i-a dat nici el însuşi credit (pardon,să nu folosim cuvinte sfinte:nici o şansă sună mai corect! business şi pleasure nu se mix never!!!)cine naiba ? s-a întrebat Ics în timp ce îşi punea cantitatea corespunzătoare de gel în părul tuns scurt. pormă a plecat cu pas măsurat la bancă, atent să nu transpire:îl aştepta o zi de lucru de 8 ore.

doamna Igrec aştepta ceva, nu prea ştia nici ea bine ce. dar aştepta. pentru început ,ora 9 ca să poată să plece înspre ghişeu. avea de ales pînă atunci între două posibilităţi: diopiesul din piersică bej şi pantofii Guban maron cu toc cui(mai nou le spune stiletto, cică) şi blugii ţigaretă care nu îi stăteau bine deloc acum şi cămaşa verde,foarte în tendinţe (nici asta nu îi venea bine, fiindcă era prea adolescentină..dar cine să-i spună?!). a optat pentru a doua variantă. bad choice.şi s-a parfumat, da.. .cu ceva de la oriflame. odios şi ieftin cu pretenţii de scump de la oriflame…

V

ceva verde şi lucios a acoperit lumina. client,la naiba! taman când voiam să îmi beau şi eu cafeaua…ce dreaq, abia am deschis! uaaaaaaaaaau! era madama de ieri, fooarte trendy şi zâmbăreaţă:”helăăăău, grăi şarmanta creatură, deranjez? eu am fost cu mesajul, încă o dată scuze dar eram disperată. nu îmi mai găsesc ….” “oooo.dar nicio problemă. sunt aici ca să vă fiu de folos(replica asta face toţi banii, şi la propriu ). vă ajut cu cea mai mare plăcere.” ia te uită, ieri părea de sută de ani !! acum…mmmm. “ok.după ce terminaţi aş vrea să vă invit la o cafea” “bine dar abia am început aici” “ştiu. după program?”

VI

doamna Igrec se afla acum pe teritoriul ei.pregătise nişte şniţele miiiici şi subţirele. şi avea un garonne alb frapat. cuburi de gheaţă,felii de lămâie. candele cu parfum de iasomie. check. epilată proaspăt. check. puţin fard,discret aşa..cât să ascundă şi să arate ceea ce trebuie.nu mai mult. vulpe bătrână dudiţa!

Ics şi-a mirosit subsuorile înainte de a intra.ok.merge. mâinile reci şi le-a şters de costumul gri. am transpirat ca un bou,se vede că am emoţii.

au trecut peste etapa şniţelaşe făr de regrete(el,mmm,ar fi gustat dar nu era vreme de chestii atât de pământene acum)după ce au golit juma de sticlă. aşa. în caz că apareau frământările ulterioare ar fi putut spune că alcoolu e de vină… madam a plâns puţintel în surdină în timpul felaţiei.perfect normal. o doamnă nu face aşa ceva la prima întâlnire. el a înţeles şi i-a adus un şerveţel. a ţinut-o în braţe. ea a întrebat la un moment dat”copile, dar tu armata ai făcut-o?” iar el a răspuns”dar acum nu mai e obligatorie..”. “aaahaaa”-a răspuns ea şi au continuat de unde rămăseseră.

doamna iGREC avea o prună destul de bine conservată. adică funcţiona. nu facea amor ca femeile din gaşca carmen electra dar era mai bine ca o labă. clar!nici cu sexul oral nu reuşea să îşi ridice media generală, dar -să fim serioşi!- cine era băiatul cu ochii lui Liz să dea note?? Ics nu a prestat fincă era sub demnitatea lui să pupe născătoarea femeii. a nici unei femei,prieteni! e o chdestiune de demnitate masculină!

doamna Igrec era,pe ansamblu, puţintel contrariată de faptul că timidele coiţe ale amantului juvenil se opriseră la stadiul de dezvoltare al unui kinder de clasa a patra. (oo kinder size S!)poate şi asta a făcut ca dama să sară peste orgasm şi să se gândească cu jind la vibratorul ascuns sub lenjeria de pat parfumată. un prieten bun care nu te lasă baltă never!never.

micul funcţionar a salutat apoi respectuos cu un ochi la şniţele. n-ar fi rea acum o îmbucătură! şi a promis să revină. în uichend, negreşit. da.

şi la noapte, nu vă supăraţi desigur dacă mai stau un pic la taclale cu electrele. da? despărţirile se fac cinstit nu pe furiş…

doamna iGREC prinde gustu

o durea pruna rrrrrrău.

nuuuu….nu de la nopţile de amor tern cu tânărul “bancher”.

doamna Igrec şi-a făcut sieşi o promisiune:aceea de a se repune în formă(nu de cozonac,desigur) pentru partide de sex incredibile cu lumina aprinsă(asta a văzut ea că se poartă într-o revistă la sală, la pagina cu  reclama aia la incredibilul Lipo-6). s-a apucat de spinning,deci… treaba aia care se face cu bicileta între picioare. cu tot instructor, poveste, gaşcă etîcî.a stea din urmă nu între picioare-cine naiba e atît de încăpătoare la urma urmei??

enfin, doamna era mândra posesoare a unei prune de acum vizitate regulat(e) şi uşor aplatizate din pricina exerciţiului fizic. ei,da…muriţi de invidie femei la menopauză!

spinningu ăsta îi dădea senzaţii:mai întâi la nivel clitoridian (şi asta era extrem de important întrucât tânărul cu ochi mov avea totuşi un prestigiu de prezervat în ideea că,într-o binecuvântată zi de vineri- ziua lui lucky- va deveni director de sucursală şi deci nu putea da limbi .era o chestiune la mintea cocoşului!!!)

în al doilea rând, se simţea vie femeia lui dumnezeu ! o dureau muşchi nebănuiţi şi bănuiţi.

şi apoi mai era şi instructorul damn sexy cu ochii lui mari ciocolatii şi trupul plin de fibră. cu părul rebel şi fiinţa plină de self esteem,îmbrăcat numa de pă paris. ca o pumă mică şi perifdă musculul le urmărea pe femeile care îşi frecau temeinic,cu simţul datoriei ce trebuie duse la îndeplinire, vulvele de şaua biciletelor ostenite. sau vulvele ostenite de şei. totuna… fiecare din fufele trecute de la lecţia de spinning avea impresia că gagiul e acolo numai pentru ea. o da:nuuumai pentru ea. desigur,asta era o strategie damn valabilă şi lucrativă la urma urmei. targetul muierilor de peste 35 era unu cu banu-ban, timp liber puţin şi disponibilitatea de a cheltui întru buna funcţionare a pshyche-ului foarte bine aspectată. se ştie!

de cîte ori o durea pruna, madam Igrec se gândea cu jind şi la instructor…de ce nu? în fond contribuţia lui la durerea inghinală era mai mare decât cea a tânărului ei amant. Ics însă, constant în efortul amoros nu o dezamăgea. nu foarte tare.( vibratorul -trebuie spus-nu îşi pierduse statusul totuşi..ştim deja de ce.)

mult din extazul damicelei uşor trecute se datora şi efortului ei mental de a fi ok. era deja atât de temeinic setată pe probelmă încât respira sex, auzea sex, digera sex. la supermarket spre exemplu descifră înfiorată următorul anunţ vocal-instrumental “la raionul patiserie doamnele pofticioase pot beneficia de puţurgăi crocanţi la numai 1 ron bucata” sau “ovule proaspete pentru masculii care merită să fie perpetuaţi acum şi-n pururea şiiii-n veeecii vecilor.aaaaamin”

se simţea atât de vinovată uneori de parcă mintiuca-i plină de hormoni ar fi afişat totul cu caractere imense roşu pe negru ca un panoul electronic imens”mă fut cu unu cu dooj de animai tânăăăr şi mă gândesc numa la asta”

la drept vorbind Igreca era o femeie liberă într-o ţară liberă , nu avea nici un fel de obligaţii relaţionale sau matrimoniale.nici o lege nu îi interzicea să o facă lată cu un fecioraş proaspăt ca lumina zorilor, încuiat şi un pic incult, cu bucile tari şi ochii mov, costum de mort şi salariu baban. nici una pe lumea asta…

tânărul Ics se împlineşte

micul “bancher” a prins cheag de burtică. i se trăgea de la serile lungi asezonate cu şniţelaşe subţiri. le merita. cel puţin aşa simţea el. madama lui era fenomenală: dulce ca o mamă şi harnică amantă. avea un cur bun. ştia de la ea că i se dusese vestea în facultate”Lenacurdeplumb” i se spunea. avea cele mai tari fese din anu ei(la propriu şi figurat) şi treaba asta deveni clară taman din momentul în care studenta de acu 20 de ani îşi adjudecase cu sudoarea trupului titlul miss boboc 2. era super mândră de asta.

iar el se înduioşa ori de cîte ori amanta-i coaptă îşi retrăia momentele de glorie.

acuma la drept vorbind fesele doamnei Igrec nu mai erau cine ştie ce. trecuseră ani şi bărbaţi peste ele. mulţi.dar cine să mai ţină socoteala?

curdeplumb(bacovia,iertare!)

la sală madam”curdeplumb” îşi regăsea treptat vechea formă fenomen(t)ală şi curajul. instructorul o cufunda tot mai des în ciocolata privirii sale delimitându-se de cotcodăceala muierilor din preajmă. era o chestiune pe care numai ei doi o recunoşteau:complicitatea unui cuplu oarecum ilicit.

Igrec se gândea cu spaimă adolescentină că Ics o va “citi”şi o va lăsa neconsolată. să nu uităm că duduia noastră e una din categoria celor calculate care nu lăsa penisul din mână pentru ochişorii de pe gard. să fim femei serioase pînă la capăt!bacoviana creatură avea romantismul unei cozi de mătură.

“şiiiii…doamna Igrec? este ocupată deseară sau poate veni la un jogging” întrebă instructorul,aşa,într-o doară, fără să se uite în ochii ei cu pleoape ridate.

“cum?” lăsă să-i scape uimirea printre deşte.

“alergare.jogging”

“aha”

era seara în care tigaia pentru şniţel stătea în cui şi interesul pentru ochii violeţi era sub medie.

“poi…daaa…cred că aş putea” tremură ea,ca o şcolăriţă. în fond,de ce nu?! suntem într-o ţară liberă.

“ştiţi madam I. ,avem de ales: o partidă de sex fierbinte egal 7 kilometri de alergare prin praf şi baligă”

şi cum curu îi era greu ca plumbul,duduii nu îi fu greu să aleagă….

O!

adânc în madam Igrec zăcea o târfuliţă nedescoperită.

stimulată de noile evenimente din viaţa acesteia curva lăuntrică scoase nasul în societate. timid la început.

aşa l-a remarcat gazda tîrfuliţei pe O. (”o”de la forma gurii femeilor care îl zăreau pentru prima oară)

O: era groaznic de prost dar egal de sexos. avea un trup perfect-războinic spartan. fără fir de păr. asta pînă la cap era ok,dar mai încolo…ok,hai să spunem că denota hipermasculinitate, exces de testosteron bla bla bla…the usual shit.

asculta numai muzică indiană dată la maxim în maşina lui de lux(evident neagră şi evident furată) cu care circula nonşalant.chiar şi pân la budă lua maşina şi culmea!asta nu se vedea pe trupu-i enervant de fibrat.

O! lăsau să le scape muierile când trecea non părosul prin faţa lor,în scurtu-i drum de la fotoliul cu încălzire la şezut şi spinare pînă la scaunul cu fundul găurit. pentru că O. era cu adevărat adevărat.avea şi un laptop. nu ştia să îl folosească dar atrăgea muierile. deci era în mod evident o sculă utilă.

în materie de chicksuri O.putea avea orice. era suficient să rotunjească puţintel senzualele buze cu trimitere cunilingială şi cea vizată îşi desfăcea instant picioarele(chiar şi pe cele de la scaun dacă şedea pe aşa ceva în acel fericit moment). sincer O. ar fi putut să i-o pună şi maicii tereza. dar din fericire biata babă murise fără a apuca apogeul fiinţei perfect masculine O.

era hiiiiper hiper plictisit. cocheta cu ideea homosexualităţii dar…honestly:atât rahat !!! O. era un tip meticulos,obsedat de curăţenie: genul ăla care se spală pe mânuţe şi înainte şi după pişu. ca un chirurg!

aşa că a ginigt-o pe doamna Igrec. care renăştea din propria cenuşă. împachetată conştiincios în treningu de pe vremea lui Ceauşescu tipesa era chiar simpa în seriozitatea cu care se fila cu instructoru ei gen latin lover de spinning. estimp O. băga mare la biceps:voia 46 în circumferinţă . iar în pauzee dintre serii se întreba dacă curviştina bartână chiar face doo parale sau îs numa impresiile de ea. kestiile alea cu “găina bătrână” …le-a mai încercat cînd era new entry pe piaţa prospăturilor purtătoare de cromozom Y. concluzia? vrăăăjeală frate! vrăjeală scoasă pe piaţă de deştepţii care vorprospăturile numa pentru consumu prorpiu. altminteri morcovu tânăr întâlnea în cale numa carne moale,ţâţe lungi,gelozii de menopauză,melancolii cu parfum de paciuli(ce naiba o mai fi şi ăsta…)

O. era un tip simplu: albu pentru el era alb;baba babă;fata fecioară. punct.

dar acum era atîîîît de sastisiiiit încât s-ar fi dedat. zău! era curajoasă muierea Igrec. cică ar fi avut şi unu tânăruc-tânăruc.he,he!şi ce să vezi? înflorea cucoana pe zi ce trece.pesemne că era un sâmbure de adevăr în povestea asta. cu atât mai juicy!

plus că avea un inel cartier de tooată frumuseţea. jos pălăria. mdea..

O. a păşit sigur pe el către târfa interioară. jivina dinăuntru l-a simţit imediat. a simţit că e rost. muierea-înveliş s-a întors spre el cu un zîmbet mult prea evident”unde?” O. a luat-o înainte. vestiarul bărbaţilor. sfânt miros de şosete pietrificate, păr mic şi creţ pe duşumea,prosoape umede aruncate pe caloriferele reci. să faci icter,nu alta!

dar ,mă rog, nu avem acumtimp de asta. dacă intră cineva?

O. o luă scurt pe la spate şi madam se aplecă niţel. ei bine,în ciuda faimei tânărul sahib nu avea cine ştie ce dotări, noroc cu maşina! totuşi,din complezanţă a scos un O dulce şi adânc. şi încă unul.şi încă unul.

bine că s-a terminat iute. bine că locul trebuie eliberat discret şi rapid.aşa încât acuplarea de rahat nu se va solda cu complimente fumate,maivorbim-uri sau tesuneu-uri. ce bine!

madam O(pardon, Igrec!) gândea deja ca un bărbat. care suge şi fuge. convenabil.

viaţa bate filmu

dragul de Ics a remarcat mai întâi absenţa şniţelaşelor străvezii şi crocante. pe urmă faptul că scumpa lui soră.amantă.iubită.mamă.mătuşă.muză devenea pe zi ce trece tot mai ocupată. plus curu ei:tot mai greu,frate! ceva nu era în regulă.

într-o seară s-a întors ruptă de la jogging. cică făcuse 7 kilometri. cu instructoru de la sală. i-auzi! ea:care făcea febră musculară şi de la bătutu a mai mult de doo oo(nu e nici o aluzie,hei!)când el cere supliment de şniţel sau amor.

pe urmă s-a întros acas mirosind a şosete de fotbalist sau a maşinp de lux. pîn la urmă tot aia e…sau nu?! cică se renova vestiaru gagicilor şi a trebuit să intre la bărbaţi. interesaaaaant!

dar micul bancher prăfuit avea chestii mai înalte la care să reflecteze şi apoi era convins că Igrecuţa lui nu ar…sau ar?

uite până ajunge ea acasă, o să beau ceva lichioraş de-ăsta de piersici să mai uit de necaz. că vorba aia-toate femeile îs curve. exceptând-o pe mama,of course. care să nu uităm: e şi ea femeie!?cum vine treaba asta măi?deja sunt beat???

următorul lucru pe care şi-l va aminti sărmanul Ics e luminitza de la capătul tunelului şi vocea ei care spunea:” măi tâmpitule!să faci tu asta la mine în casă??? şi ce o să spună acu vecinii despre mine?că sunt o curvă bătrână care le-o suge la copii. viaţa din ei le-o suge măi boule! vrei să apărem la ştirile de la ora 5??asta vrei?”

pe jos,desigur :sânge,mult.

un biet funcţionar de bancă cu coiţe mici nu poate nici măcar venele să şi le taie ca lumea. nu a fost la trainingul pentru asemenea manopere.nu are know-how ul necesar.

inelul cartier din aur masiv a ajuns la poliţistu de proximitate: ca să nu se menţioneze nimic de vene. numa cum că tânărul Ics s-a oferit amabil să o ajute pe madam Igrec la căratul mobilei, şi la final susnumita l-a cinstit-după obieciul romînescu- cu un pahar de lichioraş. el ,copil cuminte şi devreme acasă, neantrenat la de-astea bahice repede şi-a pierdut prezenţa de spirit căzând lat ca o balegă proaspătă ţinând în mână sticla cu lichioraşul de piersicuţe,fără Euri home-made. în cădere flaconul s-a spart şi victima s-a umplut de sânge ca şi casa doamnei Igrec. şi alta nimic. familia tânărului nu are pretenţii de la curva dreaq şi viceversa.

întrebarea emisiunii:

se împacă madam Igrec cu ăla mic?

pohta

madam igrec avea o poftă de mâncare demenţială. a înfipt într-ânsa trei fire proaspete de ceapă verde şi o felie de caş de oaie. cu pâine. luă apoi o pălincuţă ca să taie greaţa şi deja lucrurile se vedeau în altă lumină. puţin mov. la urma urmei era mai bine că treburile se încheiaseră. păcat de inelul care a trebuit să alunece în jebul proximal. al naibii viaţă!

dar aşa cum nu rezista ispitelor de natură culinară tot aşa… nu a putut ţine piept tentaţiei de a gusta din fragedul funcţionăraş.acum îi era clar:nu îl iubise mai mult decât îşi iubea vibratorul. dar.în fine,ştiţi cum sunt afacerile de acest fel. apar inerentele minciunele şi teiubescuri. unii cred în ele. cred pe bune.a dică în sensul că nu cunosc regulile jocului. şi cine e de vină pentru asta? cu siguranţa nu ea!nu nu.

“eu niciodată nu pot fi de vină/când plouă sau e cerul înnorat/când mor pe straturi florile-n grădină/să ştii că numai tu eşti vinovat”

acum simţea aşa un soi de greţă mică. de la ceapă, cu siguranţă. ar putea să meargă la budă, să îşi golească vintrele sau nu, mai bine nu. e scârbos. adică avea şi ea demintate. o femeie poa să nu mai aibe nimic dar musai tre să îi rămână demnitatea.aia e de bază!

şi-a pus încă un strop de pălincuţă de poame.ai ai ai !tare de tot.

e drept că pohta vine mâncând. aşa a fost. s-a dedulcit şi i-a plăcut. o să îi fie învăţătura de minte micului neghiob pentru relaţiile viitoare. şi uite-aşa nu o va uita never! intrarea în eternitate asigurată. el îi va spune povestea fiului său “chestia asta i s-a întâmplat unui bun amic. ia aminte” aşa o să înceapă. aşa-s masculii:laşi. doar n-o să îi spună vlăsatrului iubirii legitime:dragule tac*tu e un prost cu certificat. vezi cicatricile astea?le-am făcut din amor pentru o băbăciune stricată” hahahaha!

mâna frumoasă ,fără inel, a doamnei Igrec se odihnea pe ţoiul gol. tristă şi singură. de plumb. ca şi curu care a băgat-o în bucluc.

şi-a amintit de ochii violeţi sau mov ai (ne)iubitului trădat.şi a plâns un pic : o femeie care se respectă plânge după fiecare bărbat din viaţa ei. cu demnitate. metodic. dacă o întrebi de ce face ce face n-o să-ţi găsească un răspuns mai satisfăcător decât tradiţionalul şi infantilul “de kiki”. şi normal….

instructorul o “alerga” acum pe domnişoara bătrână cu cercei din platină. cică e mega bogată rapandula aia crăcănată. sper să îi mânce toţi banii !

O. îşi găsise un transsexual moldovean blond cu cur hiperbombat. se zvonea că face un sex oral de milioane. mă rog, în situaţia dată e bine că O. are o puţică mititică:încape mai bine în cavitatea bucală a persoanei de peste Prut.şi nu numai..înţelegeţi ce vreau să spun..şi iac-aşa toată lumea e fericită.

numai madam Igrec nu.

Ics e bine sănătos ceea ce îi doreşte şi ei şi îşi va realua de acum viaţa care îi oferă atâââââtea-doar e tânăr,i-a trimis şi un esemes cu exact acest conţinut(probabil cenzurat de mă-sa). a,şi nu. nu e supărat. dumnezeu i s-a arătat şi acum înţelege-

ce naiba e de înţeles şi ce legătură are doamne-doamne cu asta?nu prea le dibuieşte pe teritoriul ăsta madama dar….ce contează?

mai merge o pălinca?

merge!

şi dup-asta hop la dulapu cu lenjerie şi încingem una scurtă. cu micul V. desigur. el…

pohtele Igrecei nu au apus. n-ar strica un pic de Ics.dar azi…vedeţi,treaba e încă o ecuaţie cu necunoscute. de fapt una singură:pentru că nu se cunoaşte dacă el o mai vrea sau nu.

gemenele

bivitelinele erau misfit prind definiţie. artiste. mincinoase. lesbiene declarate.făceau uneori abuz de chimicale cu efect halucinant pentru că absintul era greu de găsit,opiul prea scump iar iarba prea slabă pentru nişte deviante atît de dedicate. aveau doi ochi verzi si doi ochi căprui:câte unul fiecare. una purta părul scurt şi îşi asumase rolul de mascul. umblau de mână mereu şi acreditaseră ideea că sunt un cuplu. ce naiba? doar făcuseră 69 toată gestaţia şi nimeni nu a avut nimic de obiectat atunci! incestul părea să adauge sarea şi piperul necesare pachetului de gemene Igrec. urau convenţionalul şi se lăudau că din colecţia de mileuri fine a străbunicii îşi fabricaseră un set de tanga:trei sfori, un lucru de mână şi chilotul e gata! madam Igrec să leşine,nu alta…dar cine poa să stea în calea inventivităţii debordante??

când a sunat telefonul Gunu îi întindea lui Gdoi spuma-epilatoare-cu aromă-de-piersică-ideală-pentru-zone-sensibile pe picioare iar Gdoi sorbea alene din berea prea caldă (o artistă trebuia să fie un pic trimbulindă mereu). aveau o întâlnirea deseară cu un cuplu de univitelini. ce plicticoooos!

S-au privit complice:Răspundem? Gdoi a lăsat berea şi a apăsat tasta verde:” Fetelor ! s-a piţigăiat aparatu la ele, vă aştept de doo zile. am făcut ciorbă de burtă, mi se strică în frigider. Când veniţi??”

doamna Igrec a avut de ales înainte de a suna :doliu după povestea de amor eşuată sau revenirea la valorile tradiţionale ale familiei.a doua variantă era mai uşor de pus în operă. oricum fetele urmau să vină acasă după borcanele de zacscă cu care aruncau pe urmă după boacteri din tren.

mondenics

ics decise scurt :viaţa mondenă e ceea îi trebuie ca să se refacă după marea dezamăgire.

şi-a luat ţoale de lover feroce, rabla lu tat-su împrumut şi ghiulu cu monogramă moştenit de la bunicu. arăta ca un manelist autentic dar deep down simţea rock. şi-a dubuit hârbu cu sidiuri trance şi electronică,chill out şi alte căcaturi.cică astea se purtau în cluburi…

pe malul stâng al dezamăgirii se întâlni cu gemenele anarhiste:tocmai terminaseră de aruncat borcanele de zacuscă ale doamnei mama lor când le răzbi o tristeţe provincială. perechea de ochi căprui şi verzi se rotiră profesional în jur în căutarea unei victime:pour les connaisseurs era cât se poate de clar!primul ochit, primul lovit.

ochit fu de data asta Ics ce nou “hei nu te interesează o partidă fierbinte de amor cu două lesbiene incestuoase? “au mieunat ele sincron.

pourqoi pas mes belles? a plusat fraierul cu coiţe minuscule.pourqoi pas?

bivitelinele se lipiră instantaneu de blezerul casual imitaţie versace cumpărat cu 50 Ron din Sentăr.

cei trei au eşuat într-un club de figuri unde mirosea a borhot scump (dom perignon, poate, vărsat în conduri din cel mai pur material sintetic)şi a muiere în călduri.chelneriţa era drogată şi i-a şoptit hotărât”pizda mea e un vezuviu” după care a plecat ca şi cum lava dintr-ânsa s-ar fi pietrificat instantaneu. geologia asta!

(ch)efecte secundare

visul fructelor:să faci amor cu gemene sau lesbiene.

bivitelinele erau şi una şi alta chiar dacă la capitolul homosexualitate nu erau din cale afar de convingătoare….pe bune. chiar şi un manelist mic şi pedant ca Ics putea spune că şoului fetelor îi lipsea ceva. da bun şi-aşa!

s-a trezit lipit de canapeaua de vinilin verde de china (al naibii de familiară ) a sufrageriei gemenelor. câţiva gândaci maro inspectau masa de ieri seară:firimituri de pâine cu pateu şi câteva molecule de bere la pet rămase singure şi triste în paharele din plastic alb,de unică folosinţă. gemenele îşi vedeau de treabă. Ics a reuşit numai să constate că nici măcar de o erecţie de formă nu mai e în stare şi a aţipit la loc. adevărul e că nu mai ştia de câte zile o flendurea cu gagicile astea toxice.

celularul îi era descărcat aşadar nu avea de unde să ştie dacă mai lucra la bancă sau a fost concediat pentru absenţele nemotivate. probabil era deja şomer…probabil. adio maşină în leasing şi job de director:în dosăraşul lui avea să scrie scurt şi cinic:”pierdut în ceaţă,ceaţă la mal”..adio…

dar viaţa trebuie trăită.merită. cine ar da cu tifla oportunităţii de a deveni unicul fucker al unei perechi atât de deviante şi rare??ia să văd io masuclul ăla care le-ar flitui pe surorile lui Lucifer?aiurea..

aşa raţiona simpaticul prizonier al Igrecelor.

madam mama surorilor gemene era dusă la băi. lăsase cămara plină cu zacuşti(alea deja aruncate după nefericiţii de boacteri) şi frigiderul plin de ouă umplute şi ciorbă de burtă. apoi a luat viteză spre locul în care ana aslan bântuia sub forma de brand :visul oricărei dudui ajunse la a treia tinereţe. nemţii dădeau mărci-dolari pentru o cură de tinereţe..

daaaa. doamna Igrec voia cu orice preţ să fie mai tonică, mai proaspătă. avea acum un scop: să îl recucerească pe micul ei amant trădat. să îl ducă din nou în dormitorul ei mirosind a levănţică şi oriflame.

nu ştia că tipul parcursese deja drumul spre destinaţie. zăcea pe canapeaua verde din piele sintetică .

întindere

doamna Igrec isi intindea muschii si hainele.concomitent.

goală prin camera de hotel se lăsa pradă lascivităţii cu incluziuni de practic şi întindea hainele ude pe calorifer.dincolo de perdeaua de la Tecuci colcăiau şi câţiva bărbaţi bine.bien pentru vîrsta lor. colegii ei de aslan.

nu îţi mai amintea de când nu mai făcuse întindere sau măcar o penibilă de febră musculară, din pricina sexului. ei da,la asta se gândea madama studiindu-şi neiertătoare laba gâştii. hotărât lucru:abstinenţa nu îi făcea deloc bine…

cineva ciocăni la uşă.

gunther macht frei

herr G era construit mental dupa lozinca binecunoscută. arbeitu l-a făcut într-adevăr cât se poate de frei mai ales că-şi cheltuia pensioara în românia mare. an de an la aslan (iată ce logo mişto!) agăţa pe cea mai bine cotată frau şi îi oferea zile şi/sau nopţi de vis. cel puţin aşa credea el. …herrul mai era frei întrucât consoarta teutonică decedase de câtva timp. ceea ce nu e rău pentru un don juan cu prostata în funcţiune..

anul ăsta top of the list era frau Igrec, elegantă în capotul ei flauşat puţin mov; plictisită din setări şi cu cur demenţial în care intraseră , cu siguranţă o sumedenie de wurşti…la propriu şi figurat.

gunther era decis să o elibereze pe madamă de sechelele predecembriste în materie de sex şi morală şi să o cufunde în hectolitri de bere de cea mai bună calitate. asta, desigur, contra unor mici amabilităţi de budoar care urmau să o marcheze iremediabil(ca pe multe altede dinaintea ei) până la ultima pensie.

pentru început herr G i-a oferit potenţialei victime nişte priviri directe care săpau în decolteul cu margini flauşate cu o curiozitate nemţească hundert prozent. evident, madam nu a observat “complimentul” : targetul ei avea nasul mai mic, ani mai puţini şi nu ştia ce-i aia reumatism ori hemoroid. desigur,la faza asta madam se supraevalua …

în aceeaşi seară, guntherul a trimis la masa doamnei un cârnat şi doo oo(fără nici o aluzie nedelicată) simţindu-se dator, ca uncavaler care era, să contribuie din puţinul lui contabilizabil în valută forte , la întreţinerea duduii cu cur de plumb. o investiţie în propria plăcere care nu dăduse niciodată greş până la momentul cu pricina:fie cucoana se bucura că economiseşte un leuţ,fie – dacă era mai curajoasă – îi trăgea cu ochiul sugubeaţă şi îi trimitea numărul camerei pe un şerveşel mâzgălit cu dermatografu, prin chelner.

numai privirea lui frau Igrec a rămas pironită în farfuria plină de proteină animală. minute în şir. prostită. a fost momentul în care Guntherul a înţeles definitiv şi irevocabil că frau era specială:poate femeia vieţii lui! ultima.

Igrecei îi scăpă o lacrimă pe cârnat. se gândea la dezamăgitul kinder slujitor la ghişeu care îi umpluse linoleumul de sânge. puţin. cât avea şi el.

apoi şi-a şters rimelu pe pe fondul de ten şi a mulţumit frumos domnului gunther.

aşa un gest trebuia răsplătit!

a doua zi madam Igrec l-a lăsat pe herr să o vadă prin perdeaua de tecuci în timp ce îşi întindea tacticoasă costumul de baie pe caloriferul rece

la spa jocurile erau făcute:cel mai vânat boşorog european nu mai era frei!

pigmalioancele

sub influenţa bivitelinelor Ics aproape că devenise trend setter. renunţă la ghiul în favoarea unei imitaţii reuşite de Bvlgai masiv, fuma ţigări slim ca poponarii cu bani şi-şi trase părul spre faţă aşa cum purtau împăraţii romani – nişte masculi plin de testosteroane dacă vreţi să ştiţi,se lăuda peste tot băiatul cu coiţe mici, după ce înghiţise cultură-expres de la studente. purta sandale “iisus” şi ţoale fine din care i se iţeau sfârcurile discret. deja femeile începeau să întoarcă capu pe stradă după dânsul.

gemenele îl însoţeau peste tot(că tot nu aveau ce face şi în plus savurau rolul de creatoare) ca două . două. fumau ţigări fără filtru non stop şi se ţineau de mână.

toţi trei adică…

Ics se văzu nevoit să treacă şi pe acasă după ce îşi epuiză descoperitul de cont iar mamă-sa făcu, scurt, un avece. ave! a supravieţuit. nu intrăm în detalii.

până a sosit salvarea trioul a scos de sub cerşafurile scrobite banii de înmormântare ai familiei ,gemenele au furat lacul de păr wella al mamei icsului apoi au băut lichiorul din colecţia de bonboane de ciocolată ambasador (expirate încă de pe vremea lui ceauşescu). s-au cherchelit un pic şi i-au lipit o sută de euro asistentului de la salvare care intra pe uşă taman când ei îşi luau tălpăşiţa.

cordonul ombilicat al lui ics era, de acum, retezat.

world here I come!

liebe lulă

herr gunther suferea ca un câine. poftea la dosul protejat de halatul flauşat şi şi-l imagina împachetat în nămoalele dădătoare de tinereţe de la spa. oh, ce dirrrrrrty!

madama îşi săvârşea, seară de seară, ritualul întinderii rufelor umede .cu foarte puţină discreţie. just for fun.

oricum, prea multă după standardele nemţeşti.

guntherul visa:mioritica îţşi udase chiloţii gândindu-se la el în timp ce privirea ei îl mângîia, vinovată, pe la spate. fiindcă privirea şi degetele de la mână puteau mângîia concomitent,fără probleme, herrul îşi mai imagina că frau Igrec se mângâia şi pe sine,pe ici..pe colo.prin părţile esenţiale. ştiţi voi.

desigur cele de mai sus nu se întâmplau defel pentru că Igrec era o tipă practică. s-a interesat mai întâi cine e herrul şi cam câte parale face(la propriu) apoi a decis că ..daaaa,ar putea fi interesată. oricum nu atât de interesată încât să se masturbeze aiurea.

în afar de asta, duduia rejuvenată simţea fluturaşi. ooo,nu pentru domnul gunther. ci pentru amorul pierdut al lui ics.

acum era pregătită pentru el:avea 10 ani mai puţin şi înţelepciunea unei vulpi cu doctoratul în vrăjeală (vezi faza cu guntherul belindu-şi ochii prin perdeaua sintetică sau dex-ul la cuvântul”seducţie”)

desigur, herr poate intra în calcul din motivele: sex, bani şi recăpătarea încrederii în sine. sau toate la un loc. mai vedem…

deocamdată doamna Igrec zburda mental între posibilităţi ca o libelulă.

roz bonbon

donshoara Roz avea doua picioare conice strinse fara mila de o pereche de ciorapi negri cu lycra muuult și o infecție vaginaă discretă… desigur ca se credea frumoasă. fantastica de-a dreptul. mai credea ca are picioarele cele mai mishto din lume si de aceea scotea la iveala constant minim doua treimi din ele de sub fuste prea scurte.aaa,si mai scotea, sa nu uitam, genunchii sub forma de gulioare – doar un punct in minus la o evaluare facuta de o muiere rautacioasa  sau de un mascul destul de bine intentionat dar obiectiv… in fine. Roz avea intotdeauna o guritza un pic prea rujata cu o culoare un pic prea evidenta cu o mână un pic prea nesigură . din combinatzia acestor “un pic” uri rezulta o mârşăvie artistică folositoare pentru surâsurile false lansate indispensabile socializarii şi jocului seductiei. Donshoara Roz zimbea inflationist de la inaltimea tocurilor  sale de minim 12 cm ai pantofiolrilor ieftini, mereu, constant; iar seara la culcare trebuia sa faca eforturi grozave sa isi reînchida gurita regulamentar,buză pe buză.

sex simbolul acesta de cartier mai avea ,desigur (v-aţi dat seama după descrierea picioruşelor)multe kilograme în plus învăluite într-un “râu” (mu hahaha ce siropos sună) de păr negru vopsit numărul 1,cu mereu proaspătul miros de priză de ebonită arsă.

dacă se credea cea mai tare din parcare? categoric!

dacă am de gând să îi dau un rol în toată povestea asta?? hmmm…mai vedem noi. fufele astea de cartier sunt în stare să iasă din virtual şi să preia tastatura. şia tunci mă văd pusă la cratiţă sau la coada mopului în vreo budă sordidă de crâşmă cu mozaic pe jos.deşiiii… acolo să vezi marfă din care să croieşti apoi poveşti roz! sau mov.

un,doi;un,doi…

gemenele se holbau la bucile lui:perfect rotunde, probabil tari, orientate obraznic către ele, solicitînd fără dubiu o reacţie. oricît de zen se lăudau c-ar fi, era greu de ignorat o realitate care le pleznea direct în hormoni. o operă de artă care se cere admirată, atinsă, discutată, demolată şi reconstruită cu entuziasm. mmmmm… delicioase. instructorul de tae bo ştia foarte bine caree efetul bucilor asupra biteleor oiţe din turma transpirată. ştia la fel de bine că zeci de ochi îl pipăiau pe glorioasele buci lucrate şi că domnişoarele sau doamnele tînjeau. asta era specialitatea lui:să stîrnească. gemenele nu erau chiar din targetu lui. ştia:genmu ăla de gagici care se dau prea intelectuale pentru a saliva făţiş la vederea unei trufandale . dar nici lor nule dădea viaţă lungă- pîn la urmă şi o academiciană de 80 de ani ar sucomba discret după o sesiune de privit fără oprelişti. tipul vedea în oglinda sălii exact cît trebuia să vadă. noile căprioare timide care priveau pe furiş, veteranele cu care se culcase deja şi care suspinau, tipele poziţionate pe primele locuri în topul lui personal şi care urmau să fie degustate. gemenele nu îi plăceau în mod deosebit dar erau o provocare. ooo, în mod cert asta îi plăcea cel mai mult. să răpună indiferentele cu ifose de intelectuale care preferă discuţile despre Heine şi Goethe în loc de tradiţionalele trashuri despre haine şi ghete. )

“îngerul” de cealaltă parte a ghişeului

zîmbetul pocit al donshoarei Roz era exact ce trebuia pentru a scoate din letargie un biet funcţionar de bancă cu ouă zgribulite. adierea de ebonită arsă combinată cu parfumul de lăcămioare i-a ridicat nasul şi privirea din chitanţier tînărului Ics. Roz nu era nici prea prea, nici foarte foarte dar a picat la fix. momentul vidului afectiv şi sexual a fost umplut cu o promisiune şi plictisul din ochii lui s-a risipit. figura cu “vă stau la dispoziţie pentru orice probleme aţi mai avea, legat de bancă”- eh, nu la propriu dar nu e o idee rea! numai să se facă din nou mai cald afară) a ţinut şi de data asta. Roz a zîmbit roz şi a înţeles mesajul.

pauza de prînz de la bancă nu dura prea mult, dar nici  Ics nu avea nevoie de prelungiri pentru că performanţele lui sexuale jalnice debutau greu şi se încehiau repede. aşternuturile foarte puţin deranjate nu au spus însă nimic, nimănui, niciodată… logic, nici de data asta.

de unde şi pînă unde succesul neaşteptat al tînărului Ics în chestiune?

probabil Roz a confundat mîna care  numără profesional cele o sută de parale europene cu cea a europeanului care i-a trimis ca semn de apreciere din patria teutonilor. în acest caz,am putea spune că mîna tînărului mioritic a devenit o prelungire a pensiului domnului Gunther. avantaj la fileu pentru al nostru ca bradu, pierdere de vreme pentru micuţa cu picioare groase, total aiurea pentru bietul domn G care însă nu va afla niciodată că a dat cît o leafă romînească pentru ca vaginul roz să fie plictisit în pauza de prînz…

dar asta e o poveste despre care ,clar, nu vom mai vorbi niciodată pentru că domnişoara Roz iese acum din scenă,potrivit planului iniţial, pînă nu prinde curaj să mă trimită la mopuit buda publică…

subţirică la mijloc, dau cu mopu şi ia foc!

simpaticul domn Gunther s-a însurat cu roaba lui Dumnezeu Filofteia. cetăţeancă (mu haha) totalmente europeană, eficientă pîn la Dumnezeu şi înapoi, roşcată cu păr vîlvoi şi trup sănătos peste care trecuseră nenumărate primăveri şi şantierişti şi sudori şi frezori şi zidari şi zugravi. pe ici, colo cîţiva intelectuali cu degete galbene şi unghii murdare care fumau şi beau peste măsură şi pentru care erecţia era o chestiune pur opţională în jocul dragostei carnale. pentru că, nu-i aşa, iubirea fizică e undeva pe treapta de foarte jos a împlinirii omului. sau cam aşa ceva..nu mai ştia şi nici nu mai voia să ştie chestii de-astea contraproductive şi total nesatisfăcătoare.

filofteia era o femeie dintr-o singură bucată, cu piept oţelit, menajeră prin case unde leafa era în euro şi bonusurile în sex. mai ales acolo unde cîte un Gunther aprecia efortul gospodăresc şi şoldurile apetisante ale femilor hrănite cu brî cu la şi mămăligă, dar aprige peste măsură.. La casa stimabilului teuton cunoscător al mioriticului chiar meritase să încaseze bonusul la leafă.

Acum era Frau iar Herr al ei se mira cîtă cercetare  şi teren a trebuit să facă pentru a descoperi, în propria bătătură, adevărata muiere pur sînge pe care o căuta, dimpreună cu pensiul domniei sale, de atît amar de vreme.

cum se agata un mincator de placinte?

mincatorul de placinte avea parul cret si o decapotabila nervoasa rau. cind trecea intr-a cincea pe strazile prafuite ale cetatii toate codanele in calduri intorceau capul. chiar si cele care suferisera deceptii si jurasera sa devina lesbiene ceva mai tirziu urmareau cu interes aproape stiintific dira de ulei ars de pe placinta cu brinza pe care o lasa in urma. 

se spunea despre el ca e extrem de priceput intr-ale amorului. atit ca mirosea urit.  bleax!

doamna Igrec a tresarit si ea: mai intii a reactionat nasul calit in miile de ore petrecute deasupra cratitei care i-a semnalat mireasma familiara; apoi trupul i s-a cambrat nitel. era interesant tipul…

ce facem acum? o aruncam in fata masinii la o trecere de pietoni unde riscul e mai mic pentru ca viteza e mai mica? sau o lasam sa isi incerce altfel norocul?

intrebare la Radio Erevan

pina  coc un scenariu adecvat capitularii mindrei doamne Igrec pe altarul minactorului de placinta, ma gindeam sa sap in dilemele existentiale ale fiicelor ei:gemenele imperturbabile, fetele zen, filosoafele fumataore de jointuri…

intre doua fumuri fetele visau,separat aceleasi fese. rotunjorul dorsal al instructorului de tae bo le atzitza imaginatia.

dilemele univitelinelor(sau erau bi? ca am uitat) se structurau cam asa:

1 daca merita sau nu sa ne incurcam cu un penibil purtator de buci mishto, bestiale, fantastice, bestiale au ba?!

2 daca da atunci cit de tare ne incurcam cu susnumitul?

3 daca nu…de ce nu?

4 daca da, cum il impartim?

5 daca ne punem intrebari si stim deja raspunsul??

6 stim deja raspunsul?

7 ce sens au toate intrebarile astea??

asa ca fetele s-au decis sa admita sunt decise sa…

ambalaju contează?

ceea ce nu ştiau micuţele admiratoare ale mîncătorului de plăcintă era faptul că undeva, mama Filofteia a frecat sute de metri pătraţi de gresie şi a raşchetat cu osîrdie zeci de buzi occidentale pentru decapotabila feciorului. atunci cînd ridica praful cu cei 120 de capi putere se simţea chiar o uşoară adiere de domestos verde.. parcă…dar nici un om de ştiinţă britanic nu a putut dovedi asta.

o asemenea observaţie răutăcioasă  nu ar fi putut afecta oricum farmecul personal al renumitului amorez cu plete ondulate. cui îi pasă la urma urmei că face sex pe bancheta din spate a maşinii cu tavan de cîrpă cumpărate cu preţul sudoari roşcatei?

nimănui. pe bune!

madam Igrec ar fi fost cu atît mai puţin interesată de detaliul ăsta sordid. la urma urmei un penis tînăr împachetat într-o frumoasă maşină sport era o combinaţie  căreia îi era greu să rezişti la orice vîrstă.

chestiunea fără păr ;)

pentru orice eventualitate madam Igrec s-a decis pentru o epilare braziliană ceva mai radicală decît era descrisă în manualele de specialitate. lăsînd la o parte durerea, senzaţia finală era chiar mişto. doamna stătea cu un picior sprijinit pe marginea vănii şi admira. avea ce!

pasul 2 : cremuirea îndelungă, conştiincioasă, cu dragoste. aşa citise într-un articol dedicat valorizării propriei sexualităţi. rezulta de acolo că femeile nu dau suficientă importanţă zonelor erogene aşa că  stimabila s-a conformat sperînd să reînvie acolo unde nici un muritor nu mai “călcase” de multă vreme…

chestiunea trebuia urgent rezolvată.

aşa că a pus mîna pe vibrator şi şi-a oferit o primă recompensă pentru durerea suferită de curînd.

donşoara Pi

donşoarei Pi nu-i fusese în viaţa ei foame. habar n-avea cum e  să trăieşti din salariu şi poate că nici nu ştia ce naiba mai e şi ăla..

avea un bot pe care Paraziţii l-ar fi etichetat imediat “bun de mooee” zugrăvit la orice oră din zi (şi probabil din noapte) cu lipgoss transparent sau naturel. de firmă, de prisos de menţionat..sau nu?!

părul perfect negru albăstrui şi perfect drept făcea bling-blong când Pi îşi întorcea, studiat, făptura spre un alt interlocutor; acest păr trecea pe la coafor aproape zilnic, pentru că nu-i aşa, la ea totul friza (hihi) perfecţiunea. nu că donşoara Pi ar fi cunoscut acest cuvînt.

pentru Pi totul era în alb şi negru: viaţa, opiniile, sentimentele şi senzaţiile, situaţiile, hainele şi machiajul. unghiile erau extrem de french pentru că, deşi nu se mai purtau, era totuşi chic să ai manicura asta; cismele erau albe; maşina albă, hainele albe ori negre, tuşul de pleoape perfect trasat şi genele rimelate la greu ; ţoalele erau o zi albe, o zi negre.

foarte simplu, foarte elegant.

Pi – o fată de la oraş, desigur (bunicii ei mai aveau şi acum glod între degetele de la picioare şi se spălau numa când mergeau la doctor sau la biserică) avea o obsesie pentru tot ce era elegant şi imaculat.. original,nu?!

evident, Pi era studentă la vreo doo, trei facultăţi(cine să mai ştie?) şi lua numai note bune. cu o sută de euro bucata, doar se pricepea la shopping. neîntrecută era!

donşoara cu părul bling-blong şaten la rădăcină avea un thing pentru tânărul mâncător de plăcinte.

ăsta era singurul ei defect, deşi în viaţa ei nu mâncase o plăcintă … dispreţuia plăcintele  şi pufuleţii, pita cu untură, micii şi sărăntocii.

numai ideea de plăcintă cu varză de exemplu, o putea face să se urce pe pereţi. numai mirosul de ciupercă a piciorului emanată de pufuleţii de buşag îi provoca un pipi mic şi instantaneu pe motiv de greaţă sinceră.

alba-neagra creatură brenduită din cap pînă-n picioare spera să-şi piardă frigiditatea cumva. şi pentru treaba asta îl selectase pe iubitorul de plăcinte dintr-o listă lungă de fuckeri faimoşi. era atât de convinsă că a ales bine şi că el e tămăduitorul încât avea deja impresia că e îndrăgostită.

evident, Pi nu ştia că mama vindecătorului freacă rahat nemţesc ca să câştige cam cât lăsa ea ciubuc fetei care spală scalpul la salonul de coafură. (asta o fi o sumă mare sau mică că nu am avut timp să calculez?! ar înteba ea cu inocenţă acum)

coada de mătură versus vibratorul multitask

genele false ale donshoarei Pi au fluturat nervos.

ok, mîncătorul de plăcinte era copilul unei putz frau dar ea avea un ţel mai presus de asemenea mizerii. o lacrimă (artificială şi ea) a căzut plictisită pe obrăjorul spoit cu L”Oreal  IDEAL BALANCE. viaţa era nedreaptă!

merita ceva mai bun decît o coadă de mătură, metaforic vorbind. însă de vibratorul multitask era deja mult prea sătulă. sincer…

dar acum clitorisul parfumat şi trist al madmazelei Pi avea nevoie urgentă de perspective îmbucurătoare. şi nu doar el!corazonul ibidem.

aaa, desigur că dacă s-ar fi găsit cineva suficient de înţelept să îi spună micuţei că e imposibil să ajungi la orgasm atunci cînd te străduieşti din răsputeri să nu îţi strici coafura, să nu îţi peirzi vreo lentilă de contact (nume inadecvat contextului, se înţelege) sau să nu laşi înfiptă unghia din porţelan în spinarea lui Ics nu ai cum să ai. orgaaaaaaasm, despre ce naiba vorbim noi aici??

hai că m-am enervat!

ş-am încălecat pe-o mătură li v-am spus poveste-aşa. haha!

a se agita bine inainte de folosire

frau filofteia freca energic. cam tot ce îi cădea în mînă dar, de data asta era concentrată strict pe penisul stimabilului herr ..oarecum apatic, organul nu prea avea kef de hîrjoană.

nicio problemă: consoarta era de felul ei destoinică şi ştia să ducă la bun sfîrşit ceea ce începea. întotdeauna.

herr părea detaşat complet de chestiune şi acţiune. aşa e cînd muierea e pe buletinu tău. nu mai prezintă. orice om însurat ştie cum e treaba cu baba.

numai că baba asta cu păr vîlvoi, nu putea să lase treburi nerezolvate. iar sărmanul herr trebuia să supravieţuiască unui tanc sovietic chitit să îi smulgă satisfacţia cu tot cu cojones.

habar n-avea el cît de mult şi adînc va trebui să o iubească pe cucoana din dotare.

bilanţ la radio şanţ

să vedem aşadar cum stau treburile:

unu la mînă:coana Filofteia un pic nesatisfăcută, şterge (mental) de praf vibratorul din dulăpiorul cu medicamente şi dezgroapă amintiri cu rezonanţă pickhameriană.. ooo, bune vremuri erau acelea cînd fraga buzelor era strivită de muşcătura sinceră şi infectă a vreunui sculer-matriţer.

doi la mînă:pruncul cu plete ondulate e pe cale să deviă jucăria sexuală a unei PI. chestiune care nu e rea deloc mai ales dacă o întrebi pe mumă-sa Filofteia care nush ce e aia jucărie sexuală dar înţelege prea bine cum stă treaba cu dota fetii carevazică. unu şi cu unu fac doi!

trei la mînă: madam Igrec e pe cale să îşi piardă răbdarea şi simţul umorului. chestiune care strigă “pîrtieeee” spre braţele deschise ale nevolnicului Ics.

patru: donşoara Pi îi e deja în blockstart pentru cucerirea orgasmului pur. unde mai pui că  are şanse mari să fie îndrăgită şi de potenţiala  mamă soacră  exportată de ţărişoara ei săracă da cinstită.

cinci: nimeni la ora asta nu se gîndeşte că Roz e pe cale să le încurce tuturor acestor cucoane socotelile de-acasă. mai puţin doamnei Igrec care nu prea mai participă la telenovela mea decît în clipele în care îmi seacă inspiraţia şi am nevoie de balast….

în fine, să nu uităm că toate cele de mai sus sunt pure speculaţii marca Radio Şanţ pentru că nimeni, nici chiar eu, nu poate garanta că treburile vor evolua aşa cum sunt detaliate la punctele 1-5.

doamna Mov

doamna in Mov isi cistigase faima greu, in timp, cu efort si abnegatzie..ea era movul absolut: din dormitor si pina la sapunul cu aroma de lavanda care lasa o dîră de ” clei”  imperfect pe savoniera lila. chiar si  OB urile ei aveau culoarea vintului turbat,parcă…

azi era împachetată într-o blană fastuoasă şi naturală de culoarea viorelelor de parma, purta cerceii de ametist asortaţi cu inelul imens marca swarovski, o tuşă subtilă de  violet de genţiană în părul blond şi o ploaie de steluţe sclipicioase  şi uşor bacoviene pe unghiile lungi si ascuţite. cu mânuţele ei cu miros de stânjenel (mov) ţinea bine de tot un McPuişor în culorile naturale pe care chimia le imita atât de bine. maioneza îi curgea pe bărbie şi în urma dîrei fondul de ten lăsa o pârtie simpatică, de ulei…

domnul Gunhter era cu ochii aţintiţi în decolteul doamnei Mov aşteptând cu nerăbdare ca picătura de maioneză fină obţinută în laboratoarele lui dexter să pice pe  bustul scofîlcit şi expus la vedereîntre limitele cămăşii vineţii ai pofticioasei creaturi.

domnul Gunther nu avea nimik impotriva femilor un pic cam coapte aşa că se  imagina deja curăţînd destoinic cu limba lui germană ,sînii cu mameloane aubergine.

dacă doamna Mov ar fi ştiut că un domn bine o urmăreşte cu o  privire plină de poftă,ar fi halit cu mai multă eleganţă.

stropul de maioneză galben-translucid a aterizat pe cămăşuca duduii.

GMN

gemenele stăteau încovrigate pe pat:una cu degetul mare în gură,alta privind fix tavanul…

una din ele se gândea să devină lesbiană-pe bune! cealaltă nu se gândea la absolut nimic.

experineța sexuală cu intrsuctorul de aerobic se dovedise un fiasco total.treburile stateau cam așa: egoul lui eram mai mare ca faima de mare fucker, faima de mare fucker era muuult mai mare decât bietul lui penis iar prestația…oooof . să nu mai discutăm!

imediat după gemenele au simțit nevoia să bea un shot de pălincă proastă de mălai și să plângă cu capu pe masă-așa cum fac fetele care și au tras-o cu mirele  și cărora viitorul ginerică le-a promis marea și sarea înainte să le dea chiloții tetra jos.

fiecare muiere are așa un soi de pornire kamikaze care  o face să încerce să salveze lumea începând cu bărbatul căruia îi va oferi vaginul. crede că îl poate face fericit, că îi poate deschide ochii către un viitor fericit în miezul căruia stă dânsa, acceptând cu grație cardul lui de credit fără limită la dezmăț.. majoritatea celor care vor să salveze lumea pleacă de la futut cu chiloții în geantă, grăbite să cumpere pastila de a doua zi, scuipând în sân îngrijorate să nu fi dus cu ele vreuo BTS.pe scurt: intră și ies din ecuație fără să știe ce le-a lovit…

ei bine, în cazul gemenelor  dezamăgirea era dublă sau invers proporțională cu pensiul distinsului formator de trupuri superbe.

a fost 100% transpirație, fără un dram de inspirație; cu joc nervos din buci (cu adevărat singurele care merită aplaudate în context) ca în filmele XXX.

mmmmm…

este o cale sigură de a ajunge la inima femeii: prăjitura cu frișcă și pipăielile made in liceu care fac să foșnească hormonii la orice vârstă. și vorbesc aici de răspunsul sincer al corpului care nu știe să citească un card și nici nu apreciază mașinile tari decât poate după căldura care cuprinde fesele muierii care stă în dreapta. dar asta e o discuție pe care o amânăm acum,ok?!

el stă ușor aplecat peste masa cafenelei, îmbrăcat în fumul albastru și ascuțit ca și cum ar vrea să se odihnească. ea este încordată.

mâna lui pe sub masă face ciorapii din lycra să cânte și trimite câteva furnicături spre hara ei.  e bine, prea bine chiar… șoul a început  din joacă,un pic mai devreme.

margareto spune drept

o furnică urca dealul nu prea mare, plin de margarete : mă iubește,nu mă iubește…dar ce sens sare să defrișezi un câmp întreg ca să afli că el vrea un singur lucru… mai ales că furnica nu avea nimic împotrivă…

ca toții greierașii, el flirta ori  de câte ori simțea că îl furnică. unele făceau cu plăcere ore suplimentare și nu cereau mult în schimb…poate o bere și o conversație sterilă după. evident, tânărul Ics nu ar fi recunoscut niciodată că avea mici indiscreții cu te miri cine. pentru simplul fapt că diminețile se mira chiar și el că avea succes la muieri, uitând desigur că băutura și femeile erau indisolubil legate de fatalitate și karma, așa cum o menționau dealtfel și cântecele de voie bună ale  poporului român.

în vreme ce madam Igrec făcea calculul probabilitisc cu margarete, tânărul Ics se pregătea pentru marea reconciliere. avea, desigur să spună că a suferit mult, că nicio muiere nu poa să egaleze șarmu și căldura madamei, și mai ales avea să sublinieze, că spiritul și anima vlăguite de suferinți nu l-au lăsat o clipă să pohtească cu pohte netrebnice alt trup de femeie, astfel nicio stricăciune nu a ocupat locul încă cald din așternuturile tânărului …nunnunu!

desigur…bărbi!

dar asta era parte  din ritualul (re)împerecherii și nu trebuia omis niciun detaliu. mai cu seamă nu trebuia reinventată apa caldă  știu fiind faptul că muierilor le place să fie mințite și că,în marea lor prostie, nutresc iluzia tembelă că bărbatul poate fi al unei singure femei.

premisele unei interacțiuni cu final fericit fiind create, madam Igrec a  acceptat cu grație buchetul de margarete furate din grădina blocului. tînărul Ics  și.a livrat discursul anost BLABLABLA și totul s-a încheiat cu o încâlceală a limbilor și un mix al secrețiilor. adică: firesc. 

make up sex ul nu a  fost chiar atât de reușit cum îl descriu bulimicele din filmele americane, dar una peste alta… cui îi pasă?!

micuțul

tocilarul avea părinți. o pereche. săraci da cinstiți. fix k nea Nelu. el crescuse într-un cartier sărac alături de fetițe sărace care îl chemau în încăperea puturoasă a ghenei, își ridicau natural fustele în cap și îi arătau tolomacului pruna. până aici nimic neobișnuit. tolomacu a trăit ca noi toți  o vreme cu tom și geri duminca dacă era cuminte, woody și fred flinstone; s-a mastrubat conștiincios  după episoadele de la ghenă dar nu și-a arătat niciodată puța la schimb cum ar fi fost cinstit…asta pentru că era atât de mică încât abia o vedea și greu o cuprinde cu mânuțele lui grăsune acoprite de un puf auriu în clipele în care el credea că face o lucrare de mare bărbat…

și pentru ca chinul să fie superm, mamele cele mai bunoace ale colegilor  celor mai puturoși îl pupau și îl presau la pieptul lor parfumat și ușor lăsat exact cât era necesar pentru a provoca o mică-micuță fantasmă care avea să se încheie cu un mic-micuț fior vinovat cu scenariu bine pus la punct(era un coptil ordonat și bun la mate, asta e clar!) și încă  o încercare frustrantă de a apuca acel capăt de ceva care ar fi  fost tare bun la anumite chestii pe care tocilarul nostru le știa de pe internet.

ce nu știa încă dar avea să afle pe propria piele, era că un mic penis simpatic chiar și în combinație cu o minte briliantă nu e sufi  pentru a face  ailaltă treabă (nu mică) pentru care Dumnezeu a creat bărbatul. bărbatuL??

micuțul avea să  se întâlnească cu gemenele.

e drept, fetele mamei lor nu erau încă decise dacă:

• sunt lesbiene,
• sunt scârbite temporar de sex sau
• pur și simplu sunt batjocura unei puteri divine…

librareasa

librăreasa avea ochii si dintzii galbeni. mult par pe mâini. negru. librăresei îi plăcea lectura-altminteri nu s-ar fi pus praful pe ea, într-o librărie… romanele erotice o scârbeau. oficial. din respect pentru profesia ei totuși, librăreasa citea și maculatura lubrică cu coperți  roz sau mov și brizbrizuri aurii care se vindea mai bine ca micii la terasă.

curios: ori de câte ori își băga nasul între coperțile cu parfum de ”mosc”, librăreasei i se umezea  pruna. era o reacție profund neacademică pe care  librăreasa o ignora cu demnitate,în numele științei, de dragul meseriei…bla bla bla.; o suporta cu durerea unei virgine care trebuie să își dea fecioria unui barbar nerecunoscător, spre binele comunitar.

curios: librăresei îi plăcea senzația reprimată dar nici măcar trupul el molcuț, acoperit de păr negru neepilat vreodată nu recunoștea asta.

vânzătoarea de cărți era pe de-a-ntregul virgină. nu văzuse un penis nici măcar în manualul de anatomie din clasa a 8-a. nu ar fi recunoscut un penis nici măcar dacă i-ar fi intrat în ochi și apoi i-ar fi spus ”o, scuze, sunt cam zăpăcit…”  în principiu știa la ce folosește un penis, doar citise atâtea cărți! …înțelegea că, fără contribuția penisului, ea nu ar fi ajuns să vadă lumina zilei care se târa prin geamul prăfuit în librărie. dar revelația asta (care de fapt nu mai era revelaței, câtă vreme era un fapt științific determinat) îi răscolea viscereal ființa și o revolta nespus. și ceea ce o  mai revolta în mod special era faptul că  o ființă asexuală că ea resimțea un strop de plăcere vinovată ori de câte ori relua logica de mai sus!

și fiindcă veni vorba, librăreasa se aplecă ușor în față apoi își înfipse mai serios fundul neprihănit în scaun astfel încât  vulva ei acoperită de păr mătăsos, creț și negru să simtă tandrețea forței gravitaționale….

oooooh…plăcereile simple ale lecturii! pân la urmă sandra brown cu virginele ei  care se scurgeau după omul de afaceri de succes disimulat în grădinar musculos nu erau o companie atât de rea! acolo în față, pe undeva -topopgrafic neprecizat prea clar- era un loc care îi dădea librăresei fiori de plăcere. lectura are, cu siguranță, resorturi nebănuite de a oferi satisfacție!!! mmmmmm…  pruna librăresei făcea acum un timid du-te – vino pe scannul ergonomic. și era atââââât de bineeee!

Străinul cu păr de argint

domnul gunther a intrat din greșeală în librăria librăresei virgine. de fapt, căuta farmacia..(chestia cu geamul prăfuit a fost un artificiu  stilistic – librăria unei librărese virgine îndrăgostită de carte și scriitori nu putea fi decât lună).

domnul Gunther ura lectura: o chestiune absolutamente inutilă, nelucrativă; o îndeletnicire bolșevică. arbeit macht frei nu învățați, învățați, învățați!

în fine, herr avea nevoie de tonice, vitamine, ceva…poate și un strop de viagra: aventurile mioritice îl storseseră de puteri și Mărimii sale nu îi pria programul de socializare intensivă la care era supusă! asta căuta în presupusa farmacie și nu plăceri simple cu virgine complicate.

librăreasa și-a ridicat privirea galbenă dintre putanele inocente ale  sandrei taman când balansul discret al șoldurilor grăsuțe devenea mai plăcut, consonant cu lectura… instantaneu, s-a îndrăgostit de chipeșul străin cu aer teuton, care a intrat pe ușă. era inevitabil!

le era scris și ea tocmai citise asta!(vezi paragraful trei din capitolul ” străinul cu păr de argint”). în momentul acela karma a lucrat: ea știa deja că omul posac ( mă rog: serios…) cu maniere de căruțaș dar suflet nobil (femeilor le place să creadă că așa sunt potrivite toate de către Divinitate) o  va trece pragul pe brațe (într-o camera de hotel de mâna a doua, dar Soarta nu a fost prea clară în privința detaliilor) și o va face fericită. O dată de două ori, și o dată de trei ori.

Gunther nu știa că dăduse peste femeia vieții lui pentru că nu citea romane. El nu voia decât o pauza de sex iar librăreasa voia sex numai virtual. Deocamdată. Așadar Mărimea dumisale putea fi întru totul liniștită- viața era bună cu ei doi, iar librăreselor le trebuiesc satisfăcute mai întâi vanitatea, amorul propriu , apetitul pentru scenarii de telenovelă și  abia apoi curiozitatea. În combinația asta perfectă trupul era doar un moft- bonus la alealalte, cum ar veni…

librăreasa habar nu avea în ce fel  va atinge fericirea- iar calea nu avea nimic intelectual într-însa…

dar avea câteva certitudini  și in- care trebuie inventariate acum:

a. știa că scriitorul bețiv, cu degetele reci și erecții intelectuale minime căruia în numele iubirii platonice  și a dragostei pentru verb îi împrumuta câte 10 RON (de-o votcă aducătoare de muze) nu mai putea fi cel alături de care va îmbătrâni, năpădită de păr și hormoni, în librăria mică. acum era foarte clar.

b. nu știa că părul moale și negru va sfîrși și el, curând, sub agresiunea chimică a  cremei epilatoare. pentru că străinului grizonat nu îi plăceau muierile flocoase pubian.

c. nu știa că penisul domnului Gunther poate da cutremurătoare senzații, incomparabile celor oferite de lectură

d. știa că nu a așteptat degeaba: prințul călare pe mercedes alb, model cobra , a trecut pragul așa cum auzise că o va face ….și o va duce la castelul său din Landul Jahwohl.

C-H-I-M-I-A

tânărul Ics știa că amanta-i purisană deține formula perfectă a echilibrului între aromele emanate: mirosul de pizdă de calitate și cel de parfum de calitate, scump…

stătea ca un bou contemplându-și penisul firav și coițele mici. incredibil ce puteau face toate astea când patria o cerea! e clar că un rol decisiv, hotărâtor și inconstestabil în toată povestea ascensiunii pe cele mai înalte culmi ale extazului alături de colega de pat îl avea chimia. C-H-I-M-I-A ! mirosu ăla net de pizdă exerimentată împachetată în carne fanată, izul ăla de parfum F de la Ferragamo (nu de la  futut, duamnie feri!! dați-vă peste gură!)… adică o chestie era certă: gagicile de vârsta lui habar nu aveau ce e ăla stil. cu blugii lor pân un pic mai sus de lindic și aroma de oriflame  și sclipiciu de pe poșetele alea și cordeluțele de plastic …marfă pentru bar de maneliști, vere ;  neveste de cocalari!

…și pe când Exigența Sa  forfeca în sine mai cu foc deraierea de la sfintele valori ale medicorității cu parfum F , gmn-le depresive au intrat în dormitor. dormitorul mămicii. unde pe  cerșaful negru de nylon satinat, zăcea un fel de bărbat cu un fel de aparat genital da ceva mai mititel… etete! Ics, vechiul lor sclav secsual, amant banal și bărbat fatal. să mori de râs nu alta!! cu măăăămiiicaaa?????? mu -ha-ha ! săraca mămica, chiar are nevoie de ochelari!

chestia cu trestia e că uite, se naște o nouă situație   aici , o confruntare inimaginabilă și greu de tranșat : C-H-I-M-I-E versus F-I-Z-I-C-(A).

avem nevoie de un arbitru!

a băga ziua-n noapte…

adică, să ne-nțelegem : n-am uitat nicio clipă că stimabilul Gunther rob al lui Gott e însurat cu roaba lui Dumnezeu, Filofteia.

dar un amănunt ca ăsta nu poa să stea în calea fericirii a doi oameni care simt destinul vorbind prin ei.. niciodată!

avem o dată trupul neatins al librăresei și apoi obositul organ jucăuș al domnului herr. e musai ca ziua cu noaptea să se întâlnească (ați auzit pesemne expresia ”a băga ziua-n noapte”?da??), ca nordul și sudul să se contopească, ca..,ca…ca…. demonstrând norodului că ce-i scris și stă prin librării , scris rămâne. iar ce nu e scris se scrie cu sângele virginal al librăresei aflat la 5 minute de menopauză.  și poa să fie sămânță de best seller, la urma urmei…punct!

șezătoarea literară cu miros de plăcintă. creață

tânărul mâncător de plăcinte își  delecta admiratoarele cu minciunile obișnuite de sâmbătă seara. câteva funricutze delirau discret la picioarele lui musculoase. evident că îl credeau! poveștile lui sunau atât de verosimil tocmai pentru că erau spuse cu doza potrivită de plictis . (aaah, și…. un mic detaliu: un tip care circula cu o decapotabilă lucioasă  nu putea decât să intre ca-n brânză în muieretu monden. sau nu??!!). evident că era vorba de minciuni sfuntate! adică, oameni buni, nici măcar steaua apusă a mirabelei dauer nu putea să tremure la textele simpaticului libidinos cu mamă de export. darmite cea a elenei gheorghe-eurovision19.

crețul povestea acum cu nonșalanță cum îi mirosea fofoloanca a pește viu (colorat)  uneia din tipele de la trident(nush care; dreaq le deosebeshte!!!   ) , cum a luat masa cu răzvan (în timp ce dani se dădea în bărci cu  amanta oficială- știți voi care) și alte alea.

frunicuțele favorite ale plăcintarului îl priveau de sus în jos, așa cum trebuie privit un zeu. sau un semizeu. din unghiul câinelui prohabul povestașului părea de pfoai ai ai. apocaliptic! dar nu, n-ar fi îndrăznit nici măcar să viseze cu  privire la chestiunea de sub șliț.

crețul își lăsase musteți și, desigur, cu mefa asta nouă de gringo nu  s-ar fi coborât niiiiciiioodaaată la nivelul frunicuțelor din dotare. deși , la drept vorbind, kilometrajul  sexual al simpaticului halitor de plăcintă era muuult,muuult de tot sub ceea ce un specialist ar numi tehnic și sec  rodaj. da,da,da fetelor… crețul lăudăros nu avea minima calificare pentru a  trece examenul al poziția misionarului. e tristul adevăr mov. la fel de mov și adevăr precum doamna după care suspina plăcintarul nostru -varză.

puță de furnică

GMN-le se sufocau de râs. să moară, nu alta! așa că și-au luat chiloții cu ață în cur și sandalele de fripturi și au ieșit în oraș cu tocilarul.

evident, în afar de articolele descrise  mai purtau și haine. altminteri tocilarul ar fi leșinat înainte să poa să divulge  dupe prima bere, k un prost,  pinu cardului cu care se dădea el mare nabab! cele două curviștine identice l-au lăsat la lat și au șters-o: mai întâi la budă să tragă un mic joint și p-ormă pe floaster. călcau aiurea cu tocurile alea care se potriveau ca nuca-n perete cu freza emo și  unghiile roase prea scurt.

au intrat în primul chioșc cu tricouri și au comandat câte unu pe care să scrie așa „ și noi avem puța mică” )

ceea ce, era la urma urmei, perfect adevărat. orice muiere are un  clitoris care o scoate din încurcătură atunci când al celălalt capăt al bărbatului se află un penis mic și un tocilar pupa-l-ar mama! nuuuuuuuuu?!

puțin mov

doamna mov fusese mare ștoarfă la viața ei. acum își trăgea cucernicia din trădarea forței gravitaționale.  la vremea aia- cu țâțele și curu ei bombastice și buzele groooooaase- zăpăcise mulți patroni trecuți de primele tinereți, prin cluburile provinciale.

azi sânii curgeau pe burta bronzată la solar (3 minute zilnic- noblesse oblige!) ca două mănuși chirurgicale umplute cu apă (cu mai puține  sfârcuri, desigur..). doar push-up-urile  Triumph mai rezolvau aparențele. chiar onorabil, aș adăuga… așa că madam păcălea încă destul de bine pofticioșii  dezorientați cu apetit pentru muieri împlinite…

amantul o ducea regulat la băi.

se plictiseau împreună; ea făcea mi mult șoping decât sex și amândoi erau mulțumiți la momentul bilanțului contabil când recitau obișnuitul  ”mua-mua….ne vedem la cafea mâine dimineața, da? și eu te iubesc.”

doamna mov avea un chioșc de pâine care îi aducea iluzia că își câștigă banii cu sudoarea frunții și nu cu transpirația aferentă ritului împerecherii. altminteri lizingu de la mașinuța cochetă (care, normal, era doar o etapă penibilă dar necesară spre gipu pe care amantu i-l va lua curând) îl plătea mangafaua. mangafaua nu o mai putea phoote dar cea mov îl convingea de fiecare dată că mmmmm, e fantastic, cel mai bun la pat!

seară de seară doamna își duce fizicu mov la chioșc , făcea monetaru cu  idioata și hoața aia de vânzătoare și scuipa delicat pe buricele degetelor de sub unghiile tehnice poleite la greu cu sclipici din aur de 12 karate k să poa să numere mai iute bănuții încasați.

mirosul din chioșcu de pâine (cozonaci, brânzoaice, pită k la mama acasă, covrigi sărați și cornuri un pic uscate) o excita mai tare ca frecarea cauzată de amant. dar ce să-i faci??!! la tăți ni-i greu, tăte-s scumpe ! suspina filosoafă doamna Mov gândindu-se la ce amanți șmecheri de pă paris, cu penis și mașină tare avu  ea în vremuri mai bune când rupea fâșu la orice fufă obraznică prin discoteci (că p-atunci nu le spunea club, încă….)

doamna mov strângea bani pentru o :

• liposucție abdominală;
• o remodelare mamară și 
• de restu botox și acid hialuronic vă rog …
• (hmmmnn) și poate un peeling chimc dacă nu doare prea tare.

asta era singura șansă de a mai atinge fericirea. indiferent de costuri și durere!!

patron, amant, bun creștin

patronul doamnei Mov (corect ar fi sa spun așa: invesitor in peezda duduii sau patron al  leendeekului ei ) era unu de-ăla .

mic și agitat, care scuipă încă-n pix crezând că mai fircălește cu creionu  chimic bonuri de  motorină pentru rabe; care își scrie facturile pe servietă și-și ține servieta pe genunchi. econom, frate! nici măcar prezervativ nu folosea ca să nu cheltuie prea mult. (și-apoi au masculii ăștia self made un sens al demnității cretine care nu îi lasă să își înghesuie ce au mai bun în spații cu miros de șlap chinezesc din prințip!).

de aceea patronu avea  3 copii. fără miros de șlap chinezesc. da cu miros de chestii finesco, așa de la 100 de euro în sus, cumpărate de la întreprinzătorii români detașați pă paris, milano și madrid.

patronul era tare bisericos și de fiecare dată când mergea la spovedanie plângea franc mărturisind fornicația nelegiuită ce i-o cauza doamnei Mov  prejudiciind accesu la poolă al ”oficialei”..

orcum, patronul nu mai putea utiliza (cu succes și fără pastila albastră ) ceea ce îi lăsase dumniezo. pentru că nu i se mai scula. atârna frumos.

ceea ce, mă scuzați, nu îl făcea mai puțin atrăgător pentru  o duduie  calculată  ca doamna mov. care avea rate și lizing și voia câteva retușuri carnale cu preț oarecum  prohibitiv.

nasol moment, pencă donșoara Pi (fata din primu mariaj al  sudorului-patron) avea prioritate absolută și acces mai lesne la economiile fornicatorului nelegitim. mai ales că știa ce nu trebui să știe și nu vrem s-o supărăm pe mami nu-i așa??

ai it bănena

donshoara roz a deschis guritza în forma unui ”O” perfect.  delicat.  si a bagat banana cu un gest precis. o mușcătură mică și finuță, urmată de o vânzoleală minimă a obrăjorilor.atât!

cealaltă donshoara roz care se holba la dânsa din oglindă a făcut ochii maaaari, maaari : curat film xxx. 

și de sub genele alea prea rimelate ochișorii cereau un strop de milă – fix genu ăla de privire care înmoaie și întărește.

înmoaie inima bărbatului care se uită de sus în jos și întărește  chestiunea care face drumu de jos în sus.

multă vreme a trecut de când roz nu a simțit-o.

dublu sau nimic.nimic…

dacă e s-o spunem p-a dreaptă, Roz nu avea ce să simtă nici înainte, nici după și nici în timpul..pencă puța tocilarului era prea mică oricât de monstruoasă îi era erecția.

ca un inginer destoinic fabricat în școlile patriei, tocilarul avea argumente solide pentru orice primă întâlnire și final de kkt : cică erecția dublează. „corect! numai să aibă ce”, replică pe silent , donshoara roz care tocmai mimase orgasmul la marea artă.

alminteri pe bune corect: tocilarul tocmai o servise pe fata cu genunchii-gulie cu o amețitoare erecție însumând circa 2 centimetri!

culmea e că tocilarul era host-ul unei emisiuni de noapte în care se vorbea despre ceva ce lui îi lipsea cu desavârșire. și …da: mai avea un podcast de mare succes, la fel de fierbinte ca emisiunea radio.

era zeul absolut al sexului teoretic și toaaaate toantele virgine visau să se lase străpunse de mândra sculă care, bănuiau, furniza marfă pentru cercetare,  sau nu??

eh…

vocea. asta îl recomanda pentru job. vocea tocilarului era groasă precum penisul său nu ar fi sperat niciodată. penetrantă și dădătoare de fiori.mici. de-ăia care coboară  direct din nirvana. vibrantă ca boxele lui horny howard stern. total Rrrrrr. atât.

așadar ca un expert într-ale sexului, tocilarul i-a făcut evaluarea Roz-ei. nu ar strica o vaginoplastie, dragă…a conchis inginerul.

roz a rostit ceva care începe cu pi și nu e vorba de trei virgulă paișpe.

pe cale orală

vrei să mi-o sugi puțin??  astea au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit înainte să leșine.

librăreasa tocmai stătea pe budă și citea ghidul de conversație român-german. nimic nu e mai plăcut decât o discuție civilizată între doi oameni maturi care se iubesc. asta credea cu tărie, în limba română femeia cu ochi și dinți galbeni.

domnul  gunther și bunul lui prieten care nu gândea  defel, simțeau că a sosit momentul să o cunoască mai bine pe femeia vieții lor. iar abordarea orală părea cea mai potrivită.

conversația româno-germană a dat cu curu de ciment concomitent cu trupul pufos al librăresei.

rețeta unui vis erotic

mâncătorul de plăcinte voia să îți înfigă dinții în curul doamnei Mov. în gâtul ei grăsuț  bătut delicat -ca un șnițelaș pentru canibali – de cerceii grei din goldeanu. i-ar fi pus frișcă pe țâțe și i-ar fi rupt chiloții apoi ca să-i poată privi pruna grasă inundată de fiori.

puța lui ca un cârnăcior sănătos de casă aproape că sfârâia de nerăbdare.

doamna Mov emana aroma unei gospodine șic care gătește franțuzește chiar și cârnatul țărănesc. și-o imagina strânsă bine într-un șorțuleț  albalb aproape transparent, goală dedesubt și bronzată excesiv, cu gleznele ei groase și unghiile de la picioare lungi și roșii care se împlântau în linoleum. era atât de concentrată când gătea încât sprâncenele incredibil de subțiri i se lipeau de linia părului. azi avea părul negru. drept. strâns în coadă.gura deschisă, ca un peștișor auriu care caută aer. în timp ce estă aplecată peste tigaie, tânărul mâncător de plăcinte o penetrează scurt. e fierbinte ca  tigaia. sau poate e tigaia?

nu mai contează. a ejaculat cuminte înainte să înțeleagă de ce…

bine că e doar o închipuire. pentru adevăratul rendez-vous va fi pregătit…atât de pregătit încât doamna Mov va cere îndurare pentru peezda ei bătrână. și el îi va râde în nas! ține! ai vrut cârnat țărănesc, acum ai ce voiai!

numai că doamna MOv a trecut și de data asta pe lângă el fără să-l remarce.  se gândea să își cumpere un vibrator. fără să știe că unul pe două picioare stă proptit de chioșcul ei. plin de sămânță proaspătă; ca un prunc prost la  primul lui playboy.

piCniCmiC

iarba proaspăt cosită mirosea a pișat. domnshoara roz era pregătită : își pocise gura îndelung exersată pe banane nevinovate cu rujul ei prea glossy; purta eternii lycra negri (de data asta de-ăia care se lipesc de coapse și sugrumă celulita dar lasă fofoloanca liberă); și aștepta…

aștepta… între timp ronțăia frenetic biscuiți italieni  poleiți cu zahăr și producea miez.

donshoara roz avea mari speranțe. întâlnirea de azi va fi ceva special!

patronul agitat, bun creștin și amant mov a apărut transpirat cu diplomatu subsuoară. tot acolo o pată mare de  ud răspândea feromonii cu care putea cel mult să ucidă un batalion de fluturi de varză, nicidecum să cucrească o pitulice urbană ca   tipesa din imaginea alăturată. 

pătura antipatică în carouri va avea mult de suferit în după amaiza aceea. donshoara roz și-a supt delicat miezul de biscuiți poleiți dintre măsele și s-a apucat de treabă.

marea aventură a verii tocmai ce se înfiripa: pe de o parte cu prea mult lipgloss ce urma să rămână pe falusul simpaticului întreprinzător și pe de alta cu speranța că pastila bleu își va face treaba la rupere. de utere…

metrosescual

patronul era îndrăgostit. patronul voia să îi placă rozei și pentru asta era dispus să facă mari sacrificii. patronul știa că metrosecsualii erau în vogă și aveau mare trecere în lumea muierilor care se cultivau din cosmopolitan, sub casca fierbinte de la coafor.

de aceea a decis să devină unul. în primul rând gipu: l-a schimbat pe un hummer mov care emana numa cât testosteron trebuia. echilibrat, așa: o moleculă de parfum, una de testosteron. una de odorizant de mașină aromă new car scent, una de transpirație de om ocupat și cu 3 celulare cu touch screen și alte șmecherii cum are numa băieții de băieți…

apoi fizicu și interacțiunile sale sociale: patronu s-a epilat pe piept și picioare și a plâns de durere (în interior, desigur) ; si-a făcut manichiura și a cumpărat teneși scumpi, direct din State; și-a făcut un ID de mess și a întocmit conștiincios un mic dicționar  de mână în care a notat BRB egal VIN IMEDIAT (ca la franzelărie, hehe)…, LOL egal…., DNFD egal…..; a cumpărat pantaloni treisfert cu buzunare și una bucată  tatuaj reprezentând dragon-chinezesc-de-la-mama-lui, pentru pulpa personală. și iar a plâns. nu mai mult decât atunci când cercelul beckham cu cristal swarowsky a devenit o parte din personalitatea lui sclipitoare.

servieta dilpomat stătea acum mai mult în mașină – nu se asorta cu converșii și nu putea concura latopu! patronu era tot timpu online! citea presa, flirta cu barbbie86 și sexy_pink_angel ca să fie în formă, mereu antrenat pentru provocările secsuale și sentimentale care intrau în viața lui odată cu donshoara roz; consulta legislația și își bombarda cu mailuri contabila. avea nevoie de bani, pentru că un amant și metrosecsual pe deasupra trebuie să facă șoping, masaj, să cumpere kestii sofisticate. mereu.

donhsoarei roz îi plăcea schimbarea. cu toate că patronul cu doo amante (roz și mov) spunea că în interiorul lui- acolo unde plângea când îi smulgeau părul creț de sub braț- a rămas tot un om simplu. ca tine și ca mine. sau mult mai simplu.

patroana + her new friend = love

patroana era soția patronului.și asociata lui. patronul și patroana dețineau fatalul 50 % fiecare. așadar iubirea lor trebuia să fie veșnică. cel puțin din amor pentru parale…

patroana era întotdeauna punctuală: sosea la opt fără cinșpe fix, îmbrăcată cu diopiesu ei din peirsică vișiniu și ciorapii cu miros și culoare de praf; își freca un ness cu cola, tacticoasă; își scotea botinele cu toc și lua șlapii ortopedici ”de asistentă”. se așeza la birou și de acolo emana apoi cel puțin opt ore pe zi adierea etern feminină ,varainta PCR, de ”farmec 16”.

nimeni nu i-ar fi tras-o patroanei și asta nu din exces de respect. doar patronul, săracu, mai trebuia să salveze aparențele și să o  iubească în poziția misionarului, o dată pe lună. patroana nu avea nimic de comentat. nici de bine, nici de rău. doar că odată pe lună, sâmbăta, nu își punea bigudiurile metalice.

în seara asta , patroana, stătea pentru prima oară în viața ei -și  pentru prima oară singură într-una din sâmbetele alea-  în compania noului ei amant: vibratorul cu crenguță,  model deluxe,  comandat de pe un site american. purta și bigudiurile, dar noul ei prieten nu avea de nimic de obiectat.  se uitau curioși unul la altul. patroana și-a dat seama că va trebui să facă primul pas. și a apăsat pe ”on”.

a fost dragoste la prima atingere! clar. și la fel de clar e faptul că noul amant pe baterii era mult mai priceput în descifrarea tainelor vaginului decât micul stelică din gacii patronului.

patroana l-a culcat grijulie pe LOVE între batistele ei cu monogramă și săpunurile AMO de-acu douăj de ani. ”ne vedem mâine seară” a suspinat jumătatea patronului. cea de sus, care îi ținea contabilitatea. cu cea de jos, nu mai trebuia să își facă griji…

arhitectu

arhitectu intră în scenă pentru că e criză.

să recapitulăm:

• îl avem pe Ics, cuminte în banca lui;
• pe patron- disipat între două amante și o nevastă cu bigudiuri și TeVeA inclus;
• pe tocilarul cu voce groasă și penis subțire;
• pe instructorul de taebo cu buci ferme și atât(declarat inactiv și inutil deocamdată);
• pe mâncătorul de plăcinte total atras de fenomenul mov și
• pe domnul Gunther ( sau the G-hunter) care tocmai a belit-o în relațiile internaționale și în cele cu intelectualitatea română bilingvă.

e nevoie acum și aici de un mascul puternic, de un macho autentic, încărcat de sexualitate; dășjept și cu filing; de un român adevărat care bea coneac dupe coneac după coneac; de unu care  își aruncă orcând televizoru pe geam ca să contemple ore-n șir behehe-ul zen al oilor pe plai (și asta imediat după ce a privit cu aceeași ochi violeți, Domul din Milano). de asta avem nevoie noi, femeile însetate de substanță, după atâta superficialitate …

arhitectului i-au căzut pletele în ochi dar a reușit s-o vadă.

vânzătoarea

blonda putea vinde orice oricui. (să nu reluăm clișeul ăla cu ghiață eschimoșilor.…nț,nț,nț…)

blonda se vindea cel mai bine pe sine și sinele ei era un produs după care salivau bărbați și femei. 

deși era numai ocazional lesbiană blonda a decis totuși să se ”înamoreze ireversibil” de beizadea (oare suportă femininu cuvântu ăsta???). beizadeaua , adică donșorica PI,  era mișto. nu mai mișto  ca alte pitulici din taget. donșorica avea acum iluzia că poa să se întrețină singură din banii câștigați din diverse semplinguri  la produsele  pentru populi. vox populi spunea că donșorica  era simpatică la faza asta. hihihi! faza asta cu încredrea stupidă în sinele blond făcut cu placa era mișto, îi dădea un farmec aparte. dar cel mai bine îi stătea mașina: donșorica Pi conducea cu nonțalanță o mașină bengoasă pe care o alimenta cu tot salariul ei de semplăriță ocazională. o dată pe săptămână. restul lunii patronul-tată o ”împrumuta” cu lichidități. pentru mic cheltuilei.

evident că blonda a sesizat imediat potențialul financiar al Pi-ei. că,vorba aia:ai carte (de credit), ai parte. şi Pi avea parte.

blonda a fâlfâit des din gene și după vreo 200 de jack & energizante, maimuțicile s-au sărutat timid în budă. doar cu  vârfu buzelor și o moleculă de limbuță.

restu, după o rafală bine gestionată de esemesuri fierbinți schimbate în zilele următoare.

v-am spus eu că blonda se știa vinde  de numa-numa?! v-am spus!

șlapi și friptură

:duminică după biserică, terasa familiei patron:

patroana miroase a friptură și balsam de rufe. rufele murdare ale familiei sunt curate.  printre cele murdare - o pereche de chiloți mov. de damă.

patroana miroase a lac. unghiile de la picioare sunt proaspăt vopsite în roșu. roșu-mac.

buuuun …acum țuști în șlapii de firmă și viața începe să miroasă a coasta de azur la fel de clar precum chiloții mov miros a sx!!! miroseau. ..acum s-au ”camuflat ”în aroma cărnii moarte de iepure.

patroana își băgă mâna în sertar și simte cum Lăv is in di er. pe urmă îl simte pe LOve fix acolo unde trebuie. și chiloții mov sunt fix acolo unde trebuie să fie: în friptura preferată a domnului patron; cea de iepure sălbatic în sos vânătoresc, cu ardei iute și miere.

dom patron cică e la vânătoare. îhâmn….dadada.

booci

vânzătoarea avea un cur compact și foarte multă încredere într-însul. curul ăla mic și bine împachetat în piele de calitate, tâșnea agresiv spre orice fraier mai slab de înger și-l vrăjea definitiv. era mai ceva ca perechea de buci deținută de grace jones – aia de putea ține paharu șampanie perfect nemișcat deasupra…

curul îi lipea multe priviri libidinoade de fizic, iar unele aparțineau fix cui trebuie.

alunecoasa

doamna Igrec a făcut pasiune pentru alb-crem.

purta haine satinate crem, ciorapi crem lucioși  presărați cu floricele și încălțări perlate. arăta ca o repetiție generală pentru nunta secolului.  se credea îndrăgostită de micul ei prinț și fericirea o tâmpea.

avea o privire fixă și vorbea orciui despre felul în care se mastruba ca să își ostoiască  dorul cât timp armăsarul ei de ghișeu se lupta cu chitanțierul..

ușor drogată cu endorfinele producție proprie (și cu alte chimicale care fac femeia peste patrruj de ani zâmbitoare )…. aluneca aproape fără frecare prin aerul puturos al verii. la fel aluneca și cocoșelul lui Ics printre labiile prietenoase ale amantei sale purii.lin și fără surprize.

Ics și Igrec au devenit doar e ecuație banală…

sfârcul

sfârcul care  spărgea conturul bluzei cuminți (un pic prea strâmtă,totuși…) l-a făcut să gândească murdar.  să fantasmeze la pruna ei cu margini precis negre și miez foarte roz, la degetele ei de femeie frumoasă pe spatele lui..ce taur se simțea! și sfârcu ăla mic și tembel care se lăsa purtat de curiozitate și încerca să scoată nasul în lume, habar n-avea ce bine  știa el, ce bine știa el cu dinții lui albi de taur și musteața lui umedă de matador excitat, să Rrrrrrrupă tot !!! să rupă definitiv sfârcu ăla prea mic (raportat la suprafața monstruoasă a țâțelor ei ) de pe conturul trupului plin și mov..deci sfârcu ăla habar n-avea ce îl așteaptă…

o da….

oooo, nuuuu…

taurul și-a amușinat scurt subsoara : trăznea. așiiiia tată, așa miroase un taur comunal!! era mulțumit: fetelor le place mirosul ăsta, le înnebunește.

doamna Mov trece uitîndu-se prin el, ca de obicei.

 simte ceva diferit de data asta: senzația iminentă de vomă.

și sfârcul i se  face verde și bagă instant capu la cutie! într-adevăr, sfârcu n-ar fi putut prevedea ce îl așteaptă!

the G-Hunter

herr Gunther vâna ceva ce nu avea să primească prea curând. punctul G niciodată atins al librăresei. librăreasa lui era încă sub efectul șocului cultural iscat de celebra întrebare pusă în româneasca pură de baltă cu nițel accent german…”vrei să mi-o sugi puțin??”.

firește că voia. deja negociase cu ego, în forul ei interior tapetat cu multe file din cărțile de sexologie chestiunea cu felația. mmmnnnn… neplăcută manevră, dar pe forumurile de specialitate lucrurile erau prezentate mult mai atrăgător și reawarding în ultimă instanță; și… mmmdea, oarecum inevitabile la urma urmei.

 asta e una din situațiile în care teoria și practica nu se pupă. doar se sug. into each other, cum ar veni.. sau geva de genu.

librăreasa se uita în oglinda ”mâncată de molii”: mai avea kilograme de dat jos și păr. multe și mult. deci nu era cazul să mai facă pe virgina multă vreme. decât dacă voia să ducă înmormânt una bucată himen fabricat în 1965. asta e situația.

fata nouă

era pe placul patronului. fata 9. era exact  așa cum voia el să fie muierea croită numa și numa pentru el:  cu colăcei discreți de grăsime în juru taliei și unghii tăiate scurt.

își spăla singură vasele, dădea numa bip-uri și semeseuri, nu își plătea niciodată sucu fincă strângea bani de facultate, termopane și o excursie în grecia. în fiecare miercuri mergea în magazinu ei cu haine la kil  ca să ia benetoane, marks & spencer-i și țoale zara. fata nr 9 era ferm convinsă că numai 10 kile o despart de frumusețea absolută. și avea de gând să le dea jos. fără milă!

și toate astea la un loc îi dădeau un je ne sais quoi românesc .de numa-numa!

aaa..și ce nu luase,inițial, în calcul dom patron era iepurashu. curată nebunie, culme a rafinamentului și încununare a  erotismului sănătos împletit cu un simț artistic bine disimulat pe supt hainele ieftinuțe.

era pe placul patronului. fata 9. clar! și iepurașu.

în schimb iepurashul nu îl plăcea pe patron- această prelungire inutilă a alteia, la fel de inutile. chiar deloc nu îl plăcea. bleax!

tunsoare plastică

tuns plastic. așa îi plăcea pe vremuri patronului să fie. își amintea filele de revistă expuse pe catifeaua decolorată  în vitrinele prăfuite de la frizeria de cartier. pe atunci era doar un dispecer sărac… da..filele alea ondulate de umezeala transpirației de sub sticlă din vitrină,  și obosite de anii lungi  petrecuți dincolo de geamul căcat de muște… ce mișto! se identifica cu feții frumoși furați din revistele nemțești de specialitate și patroana îl iubea. îl vedea și ea frumos, glorios, responsabil…el era cristosu buldozeriștilor și al șoferilor de rabă. el împărțea curse și motorină. și făcea ciubuc. era,pe scurt, irezistibil.

acum patroana purta trening nou-nouț adidas și se  coafa tot timpu. parcă înnebunise: păru îi pocnea în curbe de lăcuit ce era și-și scosese din cufăr toate inelele de aur făcute la comandă.

fata 9 nu avea habar de ce e aia o tunsoare plastică. în primu rând era prea tânără și p-ormă nu se uita niciodată la emisiunea lu mircea badea. dar fata 9 avea ceva din seva vechii lui iubiri.

și fata 9 avea o tunsoare. pubiană. reprezentând un . sfios…coconașul de pe muntele lui venus s-a uitat critic la falusul fostului dispecer. iepurașul nu avea nevoie nici de motorină și nici de lovelele patronului(era ecologic), așa că avea deplina libertate de a disprețui ceea ce vedea…spre deosebire de fata9 care avea nevoie disperată de un sponsor, și poate de un viitor soț avut. financiar avut.

numa dacă ai simțu umorului :))

big bang

arhitectu avea aeru tipului care tocmai a coborât de pe iaht, aterizând în mijlocu pulimii. stătea pe terasa barului-conservă și, cu puțină imaginație, donshoara(egal-de-plicitsită) Roz putea să vadă ambarcațiunea ancorată la marginea terasei de cartier..legată cu  funia umedă de un scaun metalic  reciclat, revopsit, reciclat ,revopsit, revopsit, reciclat…ahoy, frumoasă doamnă, a strigat musul din film. sau nu?!

patronul era prins în conversația nonverbală cu iepurașul fetei noi, așa că pentru tânăra Roz situația era cam albastră: sedusă și abandonată. la malul drojdierimii de cartier.

arhitectul era un strop necăjit după cele 4 coneace mari: taxele portuare erau deja prea de tot! n-o să mai poată veni cu iahtu la terasa favorită…pfff….trebuia să opteze pentru elicopter.

spleenul celor doi a intrat, inevitabil, în coliziune. adevăru e că marile iubiri se nasc din nimic. chiar nimic…

elegance ca în france

patroana și-a comandat o cremă de morcov  cu ghimbir și crutoane. patronul numai o cupă cu șampanie, servită cu o linguriță de argint. da, mă, ce vă uitați așa?? cine se naște cu lingurița de argint în gură poa s-o și comande, la un moment dat…  în tot cazu, la chez pierre se putea comanda și un rahat de curcă cu linguriță de aur înfiptă, artistic.

deci, patronul chiar avea nevoi de respectiva linguriță: cu ea agita ca un conaisseur șampania ca să scoată bulele dintr-însa.

patroana se gândea la LOVE. patronul s-ar fi jucat cu iepurashul.

pe vremuri, sâmbăta seara făceau amor. împreună. acum făceau tot aia, da separat. ca doi adulți eleganți, au decis să se prefacă că nu. drept pentru care patroana se gândea la Love iar patronul…se gândea s-o șteargă.

diăr pinis

m-am culcat cu gându la tine și m-am trezit turbată! e a 32-a zi de când chipeșul străin a intrat ținându-te în palma lui caldă. a intrat peste mine în baie…eu defecam. m-a întrebat calm : ”nu vrei să mi-o sugi puțin?” (avea un accent absolut adorabil, deloc obscen) . enfin, am fost atât de nervoasă încât, dacă aș fi fost fumătoare aș fi fumat o țigară.  așa am rămas numai cu condiționalul optativ între buze. și nimic altceva…

dragă penis, să nu mă înțelegi greșit! nu am nimic personal cu tine. deocamdată.

dar aici, vezi tu…e o chestiune de approach. adicăăăăă nu se abordează astfel o doamnă într-o chestiune atât de delicată, aflată într-o situație  într-atât de maro. deși…vorba vine: tu nu ești deloc genul delicat. ești exact ce am văzut cu ochii mei holbați de curiozitate științifică, desigur, pe pelicula XXX. trebuie să recunosc : de felație am mai auzit. cuvântul locuiește și în DEX. plus, am urmărit și câteva casetuțe hardcore ca să am o solidă documentație teoretică înainte de a-mi oferi himenul ultimului bărbat din viața mea. sunt o femeie luminată. naturalia non sunt turpia, nu?!

dar să lăsăm latina, dear penis, e doar o altă mortăciune…

eu caut ceva viu. o limbă vie, nestăpânită, cu ușoare unghiuri drepte în exprimare, dar fermă în zvâcnirile neacademice lubrifiate copios cu salivă; te caut și pe tine, te visez chiar…

nu știu numai cum să fac să mă împiedic…

coooot codăcea în jurnălașul ei roz cu lăcățel, librăreasa amorezată. adierea fină a nopții de mai îi învolbura discret părul de pe mâini .

fermecatoru

fermecatoru purta o chelie impecabil bronzată. f uma țigări fine, mentolate și purta ghiul.

azi avea cămașa roz, cu mânecuțe scurte și călcate la dungă. impecabil.

fermecătoru le înnebunea pe dame : cânta melodii romantice la acordeon și cuvintele obscene se strecurau atât de natural pe sub musteața lui argintie cu bordură de tabac fin. …atât de natural!și  era mereu parfumat. prea parfumat!

patroana l-a observat imediat. era normal.

fermecatoru a observat că era observat dar s-a făcut că nu observă . vâna demult o femeie la a treia tinerețe, așa, mai de seama lui…era sătul de gagici care să vorbească fără noimă despre reduceri, mașini mari și late și mușchi făcuți din steroizi și parfumuri gucci.

dama în trening nike scrâșnea din părul plin de fixativ. și din dinți. Love , plus fermecătoru ar fi fost  cea mai mișto combinație pentru aniversarea ei.

numa k fermecătoru se lăsa greu: nu prea avea cu ce să se laude după ce lepăda acordeonu și vorbele. așa că fierbea muierea pînă nu avea nevoie decât de un suspin cu aromă așcoolică pentru a urca în nirvana. nu știa că pentru ceea ce el nu avea, se inventase Love.

biblia pițipoancei

patronu și-a ras păru de pă picioare. mergea la sală și el, ca tot cocalaru ( avea mai nou mersu ăla de dobitoc cu infecție la sub braț; cică nu mai putea de mușchi hehehe !!!) și bea numa freșuri.

fata9 voia un tip ca lumea care să o mondenizeze așa cum scria în biblia pițipoancei românești: club, solar, masaj anticelulitic, șoping compulsiv și masa în oraș (cred că în ordine inversă)…

iar fata 9 merita. avea un iepuraș de toată frumusețea iar tăticului taaaaare îi plăcea să îi smotocească codița! dar iepurașu nu ridica codița numai dacă  fata era bine țesălată și hrănită, dacă avea mobilu plătit și câte ceva, a cărui definiție oscila între simpatic-surpiză-kdo-mijto-uau-o mică atenție, din partea lu tati .

mare și prost

fermecătoru era conștient de dimesiunile sale: avea un fi care smulgea exclamații- întotdeauna extatice –  și o lungime care atârna atât de frumooooos!!!

păcat că  mândrul său mădular nu putea să își privească în ochi anexa. ar fi văzut multă tristețe…

apendice al propriului său penis plictisit, fermecătoru trebuia să folosească din greu limba,  degetele și imaginația. primele două e clar cum  funcționau, iar imaginația acrodeonistului era de mare folos  mai ales pentru a inventa scuze cu privire la lipsa de interes a frumosului său organ. care pendula imperturbabil indiferent dacă era vorba de pamela anderson sau madam patron.

patroana însă avea planul B de care, acordeonistu nu avea cum să știe. așa că înainte de toate, fermecătoru își epuiza toate resursele verbale exersându-și limba experimentată.

LOVE  asculta plictisit din poșetă: asemenea papagali aveau întotdeauna nevoie de încurajări ca să aibă o erecție minimală și pân la urmă sfârșeau înainte să înceapă.  ce folos?? un penis mare și prost atașat unui papagal care nu putea pompa! natura chiar făcea risipă. maaaare risipă!!

99% transpirație

fata 9 a înțeles ce tre să facă: sport. acum arăta senzațional- aflase asta din surse care doreau să îți păstreze anonimatul, apropiate comitetului de bloc compus din moși libidinoși la 65-70 de ani. dar în curând G avea să își ceară sarcastic drepturile (…dar dacă nu ar fi fost G, chirurgii plastici ar fi pus la loc în continuare mâine de frezor, țapinar și parchetar și nu ara mai fi fost putred de bogați. trebuie să existe un strop de echilibru în lume. aste e indiscutabil.)

de aia transpira la sala de forță. și pentru că aici găsea adevărații masculi cu pieptul oțelit.

gândea și transpira. gândea și se apleca și transpira.

fata 9 purta colanți italieneși cu lycra  iar vulva i se contura perfect prin țesătura fină. acum toți musculoșii cu pipetu oțelit puteau să vadă  unde transpira fata 9. discret de tot: câte o liniuță fină de fiecare parte, la poalele muntelui venus  – totul văzut cu susul în jos. interesant. fooooarte interesant. și excitant.

cineva a spus că geniul e 99 % transpirație. fata 9 știa asta. și transpirația curgea. iar aplecările erau din ce în ce mai dese. așa e exercițiul cu bara pentru fese și spate, hai…nu fiți ticăloși!

iar cele două liniuțe discrete au invadat conturul simpatic care magnetiza privirile masculilor din sală și le dădea acel 1 % inspirație. inspirație pentru mai multă transpirație, desigur..

kef de taebo ;)

chifteluța mea, gânguri idiot, patronu… scumpa mea curvă transpirată…

patronul aprecia efortul făcut de fata9 pentru că se putea înfrupta din bucile ei fierbinți, pline de sânge proaspăt pompat la sală, spre fesieri.

arrrrgh, bucile ei mirobolante: din ce în ce mai ferme și obraznice care explodau acum separate firesc de șnuru chiloților supraelastici cu paiete ieftine din plăsticuț, made in china, cinșpe mii lei vechi.

când o atingea domnul patron, fata 9 avea o față pe care numai un gândac de colorado drogat cu DTT o mai putea socoti atrăgătoare.

vulva transpirată a obositei amante principale fu proaspăt parfumată cu mosc de treij de euro sticluța. mosc ațâțător. excitant. gras și greu … și-l pulverizase după un masaj clitoridian delicat.iar acum vulvișoara garnisită cu epuraș ”hefner-marcă-înregistrată” avea mare chef de  instructorul de taebo. ăla cu perfect rotundul dos frumos…vi-l mai amintiți?? picture that: două perechi de buci perfecte în dansul turbat alimentat de hormoni în fierbere. mmmm…ce imagine!

degetele lustruite și lăcuite ale patronașului au intrat decis în pruna plictisită a donșoarei amante.stop film.  ea a suspinat. așa se face…play film nou: și-a imaginat că o penetrează pinisu frumosului.

nu greșea mult: între cele două grosimi nu era mare diferență.

cusută cu aţă albă.

după un cunilingusul  modest executat, tocilarul s-a lins lasciv pe boticul pistruitat. e clar: se uita la prea multe filme porno ieftine!

fatal: Pi a râs ca o fată mare. tocilarul a luat-o ca pe un compliment. s-a aruncat din nou peste clistorisul devastat al blondei care era din ce în ce mai convinsă acum că e lesbiană.

Pi chiar nu ştia de ce recidivase.. poate vocea gravă a gâdilat coarda din muierea blondă cu păr proaspăt coafat. sau poate spera să salveze planeta şi populaţia ei patetică de purtători de pulă degeaba. sau purtători inutili de pulă.

stimabilul  tocilar cu puţa lui insesizabilă trebuia salvat. de sine. şi de impresia că fute ca Titus Steel. de fapt era numai o tristă maşină de cusut Ileana. cu pedală. şi componente din plastic. (o situaţie de  genu Ileana versus Singer ).  desigur, o maşină de cusut cu zumzet grav şi vibraţii care ar fi zăpăcit orice lindic sănătos,  rătăcit între cele doo perechi de labii. şi atât.

nasul

costele îi miroseau a piersică, picioarele a vanilie și sfârcul a tei.

donshoara roz mai avea ceva urme de craci mișto când s-a cuplat cu arhitectu. nasul lui imperial, căptușit cu fire groase de păr năclăit de tabac o amușina conștiincios. ca un retriever auriu cumsecade. good boy! dar  nasul lui imperial nu reușea deloc să distingă aroma grea a pohtei trupești adăpostite între cele două vestigii de craci bestiali .

era pentru prima oară trez în douăj de ani și îl lua cu frig. avea buzele reci și tremura ușor la 1 kilometru de țâțele ei căpșunii.

duduița nu voia decât o penetrare cinstită, nu poeme olfactive născute în delirul sevrajului. duduița se foia cu pruna ei de frișcă puțin dezumflată pe cearșaf și mai spera să simtă adevărul și lumina și rătăcirea sau pe ”dumnezeule!”. ori pe toate la un loc… dar penisul arhitectului tremura  și avea nevoie disperată de un coneac, înc-un coneac și încă unul, doar k să înțeleagă că eretica trebuie mântuită degrabă.

un kilometru de frig antipatic stătea însă între ei chiar acum, în timp ce nasul cuminte inspecta teritoriile erotice roz.

Oooooo….

O. s-a decis să se tatueze: o coroană de spini sub formă de lanț pentru o cruce de hiphoper, imensă, pe pieptul lui păros. vara asta purta părul scurt, foarte scurt și maieuri tres decoltate la spate.

Vara era abia la început și asta era bine, doar că O nu avea încă o femeie care să îi aducă +valoare. voia ceva gen barbie, da pe negru; cu pizdă extraplată în chiloții DIM; cu țâțe mari și breton. picioare lungi-obligatoriu.

vânat

Filofteia l-a ginit rapid.

O, Doamne – a exclamat muierea roșcată-  și clitorisul s-a trezit instantaneu din hibernare.  zăcuse tăcut în chiloțeii de bumbac (întotdeauna din bumbac, și întotdeauna albi, niciodată cu ață în cur!) de când stimabilul Gunther a dispărut. la drept vorbind, el, clitorisul nu prea socializa cu herr. nu era nevoie: penisul înspăimântător al teutonului se descurca destul de bine cu gestionarea orgasmului la femeia cu păr roș , așa că el, clitorisul nu prea avea de lucru. stătea, fără să cugete…

și apoi filofteia, brusc devenită doamnă, nu se mastruba decât accidental. astfel că, lindicul ducea o viață tihnită: era într-un soi de șomaj tehnic de bun augur.

dar acum, oameni buni, clitorisul vișiniu și umflat al frau Filofteei tresări. era rost de carne. tânără și tare. iar O. avea exact ceea ce își dorea orice muiere stătută- carne fragedă și de calitate, multă; buză senzuală numa bună de pupat; tatuaj care arăta fără dubiu că e bun creștin (și nu reformat fără regrete ca titularul de drept); mașină faină și muzică indiană. plus  ochi de bou tandru și calm. românesc.

filofteia și-a dat părul creț pe spate și șuvițele pline de gel s-au făcut țăndări. și-a scos țâțele pline de sevă (încă) în față și a aruncat curu spre cer. O. trebuia cucerit acum.

îmbracă femeia!

filofteia sorbea un cocteil decadent compus din culorile: portocaliu, roșu și verde papagal. avea umbreluță și un rotocol de portocală moale, căzută pe-o parte.

filofteia sorbea cu buuuuzeleeee ei rooooșiiii  din băutura fină iar degetul mic arăta spre cer cu o unghie tehnică perfect triunghiulară, pe care zăceau flori de liliac și paiete.

restul unghiilor, îl masau încet mădularul lui O. prin blugi. blugii de firmă. pentru că  mașina grozavă a pachetului de mușchi nu înghițea decât brenduri autentice. așadar…

…O. nu avea erecție: era incapabil de asta din pricina roșcatei. roșcata purta haine nemțești din TCM: un maieuaș negru  ”perdeluță de Pașcani model 1987” și accesorii siclam din plastic; blugi  de maxim 10 euro și  balerini mov cu miros de covor din vinilin  pentru Dacia.

i-a luat mâna delicat de pe prohab. și a scos cardul. un gentleman nu doar dezbracă, mai și îmbracă femeia!

buzz-mă! sunt fierbinte

isprăvise cele postul 40 de zile pe invisible ținute de orice internaut care se respectă. avea nevoie acum de o baie de mulțime: sal, cf? helău - cuvinte magice dupe care tânjea…

și-a pus o poză bestială la avatar –  ea la sală, puțin transpirată (vulva nu intra în cadru de data asta ) cu venele pe gât ieșite ca și cum cineva i-ar fi tras-o de la spate, păru în șuvițe ude  deranjat ”artistic”, costum galben & verde crud, piele bronzată și lucioasă, mâinile cu mușchi definiți discret, așa… și prereche de țâțe care se vedea bine  de tot prin hainele strâmte. ți un status de agățat: ”cine iubește și lasă dumnezeu să-i dea pedeapsă”

buzz!buzz!buzz!

fata9 nu prea înțelegea internetu dar știa că e bine să socializezi. așa cum femeia în care și oase nu a fost detronată de cea gonflabilă tocmai fincă masculul avea nevoie de socializare, așa stătea treaba și cu relațiile virtuale : numa bune să înfierbânte și să pregătească pentru relațiile reale de kko. cum e  cea cu patronelu…

gringo65 a intrat pe mess. fata era deja fierbinte și își păstra temperatura ridicată pentru o eventuală relație nevirtuală cu tipu. gringo (după vorbă, după port) era american acum. fu român ca noi, dar i-a trecut. și azi avea mult mai mult succes la muierea de sorginte mioritică decât avuse vreodată în trecutul lui ingineresc sordid.

purjare prin mâncare. cu zahăr, sare și grăsimi…

gătea compulsiv filofteia. cu furie: gordonblio, ciorbă de perișoare înotând în grăsimioară, tartă cu fructe și cremă de vanilie din plic și frișcă, aperitive și antreuri pe bază de pateu, ou și cașcaval. salată de icre cu multă ceapă. mmmm…

să-i fie rușine imbecilului! să vadă el ce muiere de soi zace sub buclele sângerii, câtă pasiune  curge din fiecare polonic,  cât amor e presărat peste caramelul oricărui filaj.

era greu de gâtit cu unghiile ei de 1 cm! foarte greu. mai ales ceapa și pătrunjelul trebuiau tăiate astfel încât pe final să nu rezulte conținut de unghii false. era nașpa pentru unghii,era nașpa și pentru mâncărică…

chestia e că tânărul O. habar nu avea cât colesterol trebuie ca să cimentezi o relație frumoasă. pentru el condimentul de bază era clubbingul și involtini cu vin alb frapat de la chez pierre. acolo începea și se termina paradisu pentru un mascul care dejuna întotdeauna cu telecomada de la mașina scumpă pe șervetul scrobit.

filofetia l-a invitat pe O. la masă. în casa ei lună, fără geamuri termopan. purta lenjeria ei de top din dantelă roz-violent, cu 3 fundițe. deasupra un capot translucid cu imprimeu ”flori de mai”. părul creț îi mirosea a sarmale și trupul emana molecule de roma de la laura biagiotti.

ușor demodată, dar al naibii de sexy era gospodina filofteia.

O. nu va rezista. O. va fi purjat,eliberat de beșinile pe care le avea în cap.

piloerecție la musteață ;)

doamna Mov era în criză: hormonii îi fierbeau, sângele gros îi întuneca vederea. nu mai deosebea o franzelă de un cozonac iar în loc de cornuri vedea numai falusuri incredibile. cele umplute cu ciocolată erau preferatele ei.

trupul ei lasciv de balenă ucigașă era neatins de o lună. patronul, plictisitorul și anostul ei patron, devenise altul: i-au crescut prea repede brațe disproporționat de mari; picioarele subțiri erau epilate și luceau; purta cercel cu piatră în urechea dreaptă și laptop. nu-și mai scria facturile în poală ca un țărănoi, purta un tissot  de cocalar de succes și avea mereu ”treabă”. o suna o dată pe săptămână ca să o anunțe că e ocupat și-i pare nespus de rău. mințea.

domana mov voia sex , nu scuze.

așa că deîndată ce și-a dat seama că iubitul ei tunat mințea, a remarcat musteața. mâncătorul de plăcinte rămăsese lipit de chioșcul ei alb din PVC. tâmp. privirea de animal credincios nu-l ajuta defel să agațe dar un patetic personaj sprijinind IMM-urile (la propriu) era de preferat unui amant oficial absent trupește.

doamna Mov i-a zâmbit ca o curviștină de douăj de ani. musteața a suferit o scurtă dar cuprinzătoare piloerecție. părea vie. și nu doar ea!

capitularea balenei catifelate și mov

întâi degetul mare de la picior. butucănos, cărnos, pretențios; obișnuit cu papucii din piele fină și pedeala de accelerație. și cu pedichiura costisitoare. lăcuit intens cu un mov adânc.

degetul mare de la picior a trecut pe sub musteața amorezului. se sprijinea obosit pe limba catifelată, se bălăcea în salivă. câteva impulsuri electrice suave au plecat spre coapsă. de acolo, spre interior. 

buzele au căutat următorul deget: ceva mai lung decât butucănosul, semn că madam e cea care călărăște. și nu invers. asta era pe de-a-ntregul pe placul mâncătorului de plăcinte. voia o domina. voia să fie pleznit peste buci de catifelata lui amantă masivă. era o mare de catifea spumoasă peste care aștepta să se arunce ca un cățeluș disperat.și să se înece în ea…cu totul.

pensiul lui incredibil de bine crescut, aștepta. deși nu e în firea unui penis  bine crescut să stea în stand-by.

s-o respecți pe mă-ta!

arhitecul era mangă. avea poftă , avea idei, avea aproape tot ce trebuia pentru un weekend rrrroz până în străfunduri.

își amintea  vag de frumoasa cu portjartier între cracii căreia capul său era captiv. numai că nu știa dacă trebuie să o fută de acum încolo sau o făcuse deja.  părul lui învolburat curgea printre picioarele demențialei creaturi. avea o vulvă sculpturală pe care mai degrabă ar fi admirat-o k pe o operă de artă decât să o maculeze, doamne feri, cu spermatozoizi în comă alcoolică.

arhitectul respecta femeia. dar femeia voia să simtă pula bine înfiptă în locul geometric al punctelor în care incertitudinile și pletele de haiduc ale arhitectului convergeau incoerent.

domnul zet

daca nu era trebuia inventat: domnul zet. fucker de primă mână, cu  șosete de ”supra” și nas mare.

domnul zet era oribil: prea slab, prea ațos; cu părul de sub braț prea lung și drept. și cu un miros înțepător. prea…

dar femeile îl adorau: avea aerul ăla patern, molcuț, care adormea vigilența feminină. așa ajungea să reguleze missromânii și pițipoance care abia împliniseră 18 ani. sau nici atât. nu se lăuda cu asta.

papanași cu miros de tei și manele

papanașii erau bestiali, de afară venea  miros de flori de tei și o manea-bonus. gemenele înfulecau la masa din bucătăria domnului zet, iar domnul zet, îndatoritor, le servea stând în picioare. îi plăceau bumbii vertebrali de pe spatele lor slab, zici că erau două audrey hepburn nehalite și nepipetănate sculate direct din ghenă. degetele lor cu unghii scurte și negre tremurau ușurel de fericire.

au cerut o votcă pentru digestie. au primit o votcă mare pentru digestie.

domnul zet, molcom, le-a aprins și o țigară. au fumat toți trei. domnul zet avea țigări bune în barul lui din lemn lăcuit și cu oglindă. era o tradiție ceaușistă la care nu renunțase: țigări fine și vișinată, whiskey, bomboane de ciocolată umplute cu coniac, prezervative cu arome de fruct exotic.

domnul zet era seren: știa ce urmează. gmn-le nu știau.

domnul zet ar fi mâncat sushi de pe trupurile identice goale cum văzuse în filmele tari de tot, dar masa lui de bucătărie acoperită cu mușama tocită era prea mică. și nici nu știa ce-i ăla sushi.

gemenele s-au lungit pe recamieru obosit al domnlui zet și au luat telecomanda. iar domnul zet s-a întins între ele.

gemenle nu vor uita niciodată noaptea din care vor gusta în următoarele minute.

kfeaua de dimineatza, preaverde… kfeaua, de dimineatza preaverde :)

trupul ațos al domnului zet zăcea, deocamdată inert, între cele doo gmn. trupurile lor subțiri și tinere păreau să crească k doo crenguțe din vechiul trunchi. o metaforă a nopții trecute.

domnul zet a înviat brusc  și a făcut cafea. la ibric. era bestial de priceput și la asta. rezulta un caimac de doctorat în kfeaua turcească, parol!!

gmn-le aveau okii mici. gura mică. sânii mici.creierul mic. alcoolul și noaptea de sx cu SÎ mare erau de vină pentru toate cele de mai sus, în parte…

au întins mâinile slabe după ceșcuțele aurite la guler made in alba iulia, fabrica de porțelan. fără să se trezească au sorbit câte o moleculă. domnul zet era un tradiționalist simpatic. iubea tinerii dar le înțelegea migrenele, dilemle și revolta.

dimineața era preaverde.

o astfel de dimineață i părea logică și absolut naturală domnului zet: femeile lui cereau mereu câte  o kfea tare și tandrețe-și el putea să le-o dea. așa că toate reveneau. uneori îi era greu să le refuze, dar trebuia să o facă… gmn-le nu vor face excepție.

dimineață mov cu carne răscolită

doamna mov își pipăia carnea răscolită și nu-i venea să creadă! avea mult de pipăt. avea carne. muuuultă…

totul a început de la degetul mare. de la picior. piciorul ei de damă fină nu a simțit niciodată așa ceva. sute de centimetri pătrați de  piele(încă) virgină au făcut cunoștință cu senzațiile, alte sute cu beatitudinea, altele cu extazul vecin cu durerea.

mustăciosul era ireal. avusese răbdare să ia la răscolit întreaga-i suprafață. a făcut-o metodic. a făcut-o varză. madam mov zăcea acum în propriile ei ecouri d senzații. putea distinge câte un fior întârziat care o mai străbătea, rătăcit.

mustăciosul a plecat înainte să se ajungă la faza cu ”nu te pup că nu m-am spălat pe dinți”.  băiat salon!

madam s-a întins lasciv iar patul  scârțâit sub cele o sută de kile. a pipăt noptiera și a scos o țigară mentolată slim; pe urmă a tras un gât scurt de martini călduț. s-a strâmbat de scârbă, k un cosaș… alcoolul îi dădea viață. era bine. tare bine.

la cratiță

doamna mov gătea : avea o foame substanțială sub epiderma dezmierdată de curând.

 o făcea fix așa cum și-o imaginase mâncătorul de plăcinte: goală, înfășurată numai într-un norișor subtil de aromă de ceapă și cu  șorțulețul ei de borangic alb-mieriu. absolut irezistibilă. matură, concentrată ca un cub maggi (sau delikat- nu fac discriminări), maiestuoasă, pofticioasă, lacomă.

rubens ar fi proclamat-o femeia absolută. la fel și petrișor, bucătarul-media. poate că rubens și petrișor s-ar fi duelat cu cârnați pentru ea. cîrnați groși ungurești cu multă boia. sau nu.

o mie de zile de delir. tremens.

donshoara roz era devastată. plutea între clitoris și metafizică (vorba stimabilului gelu voican voiculescu) și nu se putea decide pentru ce să opteze.

arhitectul o anunțase că face călătoria de o mie de zile în jurul lumii, cu iahtul personal (vopsit fistic) alături de jaqueline onasis. n-are nicio importanță că moarta nu putea, efectiv, să onoreze invitația; pentru asta erau plătite serviciile unui medium extrem de bine cotat pe piața moldovenească …

”durerea face bine” … i-a spus filosof arhitectul femeii lui. a pupat-o pe frunte și a plecat. o iubea dar nu-și permitea să o refuze pe jackie. găsise și o piesă bestială a lu tiger lillies. avea să fie hitul voiajului în jurul planetei.

o mie de zile de  comă alcoolică, doamne ce delir! tremens sau nu, ce mai contează în contextul ruliului, tangajului și bruiajului sovietic efectuat asupra echipamentului de bord. inclusiv penis. așa susținea arhitectul care suferea și acum, pasămite, de  efecte secundare de pe urma peregrinărilor anterioare… : ))

o cupă de amar

donshoara roz s-a oprit la ”conserva” de cartier cu terasă ca să soarbă o cupă de amar. cu kinley și lămâie. se simțea ca tipu din 1984 pe care îl durea stomacu mereu.

stelele stăteau ca niște proaste și se uitau la ea: ea parcată pe terasa drojdierilor, picior peste picior, cu vedere la celulita de sub ciorapii  de 80 DEN lipiți de coapse.

o cupă de amar nu era destul. pentru că în afar de stele și Lună, se uitau suspect la ea bețivii de carieră, chelnerii și fata de la bar-cea  cu păr slinos. toată lumea știa că arhitectu ei o părăsea pentru târfa moartă de jackie…

încă un gin!

corazon zdrențe pe bypass homosexual

gândacul de bucătărie se uita tâmpit la ceea ce vedea: o vacă beată cu rimelu curs și gura roz, violată cu limba de blonda Pi. vaca cu păr negru părea genu sedusă-și-abandonată (într-o altă viață gândacu ar fi fost detectiv particular). pulpele ei fierbinți aveau urme de ruj acolo unde se terminau ciorapii.

vaca a început să vomeze. nu din cauza cunilingusului. ăla era o binecuvântare pe care momentan nu o resimțea din pricina anesteziei generale aplicate cu ocazia rupturii de corazon.

gândacul văzuse multe la viața lui, dar mamzela cu gura pocită cu mult roz și blonda lipită de pizda ei moale erau un tablou mai eficace k raid-spaima insectelor cumsecade. insecta maro a șters-o repejor  clătinând din cap: nț, nț, nț…oamenii ăștia! da mai ales femeile lor… habar nu au să se pupe.

o femeie….s-o bei,nu alta!

suuuuper cald în cortul de protocol.

pe vânzătoare nu o deranja. era o oportunitate de a-și expune sânii enormi, proaspăt operați. prin decolteul ei uriaș treceau și apoi se odihneau privirile bărbaților aflați la convenție: un batalion de fluturași cu aripi prea mici pentru ambițiile ei atât de mari.

vânzătaorea sorbea plictisită din șampania scumpă și își legăna piciorușul de nimfă. bineînțeles, blonda fatală habar n-avea ce e aia o nimfă. cultura generală nu aduce profit. și nimfele nu pot face partide bune. nici măcar de sex.

arhitectul  s-a oprit imediat cu tot du inima din el deîndată ce a văzut-o. știa că jackie onasis nu s-ar fi supărat dacă ar fi sorbit un strop de șampanie dintre silicoanele palide ale tinerei creaturi. superbă! a conchis k un conaisseur arhiectul. avea la bord conceacele regulamentare dar un bonus nu strică niciodată. s-a prăvălit peste saboții prada ai frumoasei și și-a cerut scuze, gentil. apoi a complimentat arhitectura plantei ei denudate, delicatețea gleznei și i-a înghițit parfumul auriu.

era o muierușcă, s-o bei…nu alta! ar fi putut s-o servească frapată ușor cu broboane mici pe suprafața în contact cu aerul cald de sub pânză. ar fi putut s-o bea și ușor încălzită sau destupată – nu la minte..nu, nu – cu o oră înainte.

ar fi putut… dacă-ar fi putut.

cel puțin arhitectu nu înșela pe nimeni. pentru că nu mai putea. era condamnat la fidelitate. definitivă.

cămașa violet

era ușor neras și purta cămașa violet. cămașa era deschisă larg și părul lui grizonat de pe piept ieșea fără nici o opreliște, la lumină… arhitectu se credea extrem de sofisticat și, evident, irezistibil.

o căuta pe vânzătoare.

blonda stătea în aceeași poziție, afișa acelați spleen, legăna același picioruș și aceleași țâțe. aceeași prostăvani nefutuți, o admirau ca pe o exponată de muzeu.: cu evalvie, cu frică, cu speranță. niciunul nu avea coaie să o abordeze. în curul ei perfect  se imprimase precis forma scaunului de bar pe care îl încălecase.

blonda și-a înclinat ușurel gâtul alb, arătând haitei de admiratori că e dispusă să capituleze. în fond, se plictisea atât de tare…..

 masculii au înțeles body language-ul și au făcut un pas înainte. în bloc. cămașa violet a fost luată de val și s-a apropiat de vânzătoare. nu așa vedea abordarea, el era special șiavea metode rafinate de agățat (mai ales că finalitatea lui era diferită..nu avea s-o fută, doar s-o mângâie cu poeme line și apoi să se scalde în privirea ei și alcool).

dar ghininon pentru pulimea gregară:taman atunci a intrat, întâmplător, în cort domnul zet.

metoda zet

domnul zet a privit-o cu curiozitate.

vânzătoarea l-a privit cu curiozotate. și cu milă. ce căuta tractoristu ăla urbanizat în cortu pentru oameni de afaceri?!! doar n-o fi vreun milionar excentric deghizat în pulă verde… fu reflexul condiționat declanșat de prea multe telenovele la gioconda melemistă. ea nu era fitecine: era o vânzătaore de succes, făcea parte dintr-o piramidă a vrednicilor cu papagal bun și comisioane grăsune. era aproape de vârfu piramidei și sugea din sudoarea  altor fraieri. sugea bine. și de jos în sus și de sus în jos.

”dacă se apropie de mine și mă întreabă unde e buda sau îmi cere ceva îl pleznesc. scurt.”

domnul  zet s-a apropiat de ea. nu i-a cerut. i-a dat: o eugenie. i-a spus că înțelege cât e de greu să stai pe scaunu ăla incomod toată ziua (și s-a uitat cu  milă la pereche de mari țâțe grele lipite de trunchiul ei firav) și ce plictisitor poa să fie pentru o demoazelă de valoarea ei să socializeze cu toți tâmpiții. i-a zâmbit inocent cu dinții lui galbeni. era atât de nasol și puțea atât de flagrant încât părea inofensiv.

vânzătoarea răspuns la zâmbet. mare greșeală!

metoda zet funcționa.

sărutări de ciocolată

(pi era un veritabil concasor. fărâma ciocolata cu alune mari de pădure rapid și-apoi înghițea bucăți barbare, nemestecate. păpa ciocolată când era mulțumită, păpa ciocolată când era supărată. buzele ei aveau  o peliculă fină de ciocolată aproape tot timpul. buzele ei lăsau urme peste tot. mereu.)

urmele astea inexplicabile de pe interiorul coapsei erau ciudate. roz la studia cu capul lovit parcă de tren, cu mintea grea și stomacul strâns într-însul. ginul, daaa…și-l amintea. restul…hm. nu prea. 

dinspre muntele lui venus venea o aromă de cacao. nu ținea minte să fi primit drept premiu de consolare la despărțire nasul arhitectului: rafinatul organ olfactiv atât de curios. avea halucinații, cu siguranță! halucinații ,vai! în formă de buză de femeie, cu mireasmă de ciocolată fină cu alune de pădure. plasate în locul acela , cel puțin teoretic inaccesibil unei muieri câtă vreme vorbim de o heterosexuală.  buzele și amprenta lor. despre asta e povestea cu semn de întrebare…

noroc cu  voma – mirosul ei radical, sincer și tăios, au oprit orice speculație, a arestat semnele de întrebare. cel puțin deocamdată…

o parte a nopții trecute, iată, era reconstituită. ce trivial!

urme scapă turme

pi era mulțumită: i-o trăsese bine de tot bețivei cu ciorapi groși….se simțea răzbunată pentru pierderea de vreme cu alde tocilaru. ”pfff, să vină la mine să îl învăț eu să dea limbi în pizdă, papagalu  dracului!plictisitor și fudul … ”

se simțea răzbunată și pencă vânzătoarea nu o mai căutase. micuța vânzătaore care se credea irezistibilă și care avea strategiile astea tipic masculine ” dezbracă-te că te fut; îmbracă-te la loc că nu te mai fut”. fumate, baby…fumate din clasa a 4-a !

adevăru e că pi se pricepea la multe …. de-ar fi știut tăticu ei, patronu, ce ștoarfă mică finanța i-ar fi tăiat cardu imediat felii-felii…felioare. bune de pus în salata de chicken cu ulei de măsline și capere. aia cu puține calorii și multe zerouri la nota de plată. salata ei de figuri, servită cu un singur păhărel de vin alb, muscat. dry muscat.

adevăru mai e că pi o găsea atrăgătoare pe distrusa de roz. era ușor de dresat. și-n plus roz avea o pizdulică frumoasă, albă, lăptoasă, mămoasă. rezonantă. a răspuns bine la dragă-dragă. i-a plăcut mădăreala homosexuală, rujul amestecat cu ciocolată vieneză fină.

sigur că roz nu știa că peste noapte devenise lesbiană. deocamdată roz își ștergea cu singurul deget pe care îl simțea viu, urmele de ciocolată dintre picioare. asta era singura ei preocupare.

și dacă?

fermecătoru își scundea frumosul penis, inutilul penis sub acordeon. în așternuturile fine de mătase indiană, tăvălită și aproape satisfăcută deja doar din vorbe – madam patron. 

soția lui patron nu știa dacă vrea sau nu să o comită. fermecătoru știa precis: nu voia. 

patroana avea mustrări de conștiință și douăj de ani de căsnicie în spate. plus părul proaspăt coafat și n-ar fi vrut să-l ciufulească. se mulțumea așadar cu vorbele dulci. patroana avea în poșeta ei de 10 milioane, un  LOVE. când ești cu LOVE pretutindeni, sexul nu mai este o problemă de ”dacă” ci devine o chestiune de ”și dacă… ce ?!”

fermecătorul a început să cânte domol ”te-am iubit paraschivo”

dare de seamă

domnul zet se hrănea cu oameni. păpușile din viața lui îi alimentau spiritul, iar trupul prindea firimiturile. dar era ceva și asta.

da,da…domnul zet cu faciesul lui de muncitor calificat, despre care oricine ar fi spus că și-a încheiat demult socotelie cu viața sexuală….domnul zet care purta tradiționala pijama în dungi maro și albastre, călcată la dungă și aia..da,da…

domnul zet futea mai bine și mai mult decât orice fluturaș voios cu audi a7 sau culturist semeț de cartier. kestia mijto era k domnnu zet nu umbla după pizdă: pur și simplu avea har dumnezeiesc și  femeia îi cădea direct în chestiune, f ăr de  zăbavă or șovăilei.

vânzătoarea  s-a culcat direct în urma caldă a trupurilor gmn. recamieru a scârțâit din arcuri cu deplină demnitate. multilevel-ista a urcat pas cu pas fiecare etaj spre nirvana. și-n în brațele  lui zet fu de-n-dată wet. )

evident că nu-i venea să creadă. se simțea ca într-o experineță extracorporală. și apoi se privi privind prin valea semeților sâni falși la  harnicul domn zet prestând oral. atunci și-a dat seama că a cunoscut pe dumnezeu. intim.

cu pruna-n cui

donshoara roz a recunoscut-o. Pi i-a zâmbit suav. ciugulea un biftec tartar  stropit cu vinishor crud, rose de 2007 . a dat mărunt din gene și roz a recapitulat fiorii ce-au scurtcircuitat-o în plină beție, atunci…

pi era invitată la o masă cu figuri (figuri importante ale urbei). petale de trandafir roșu erau presărate sub mese  iar petale roz cu bordură galbenă marcau drumul de ici și până colo,de colo până ici.

 roz redevenise practic virgină: în 6 luni nu consumase nimic secsual.

arhitectul îi mai trimitea din când în când câte o telegramă. ura semesul și nu purta telefon mobil. acum era în bali. o dorea. jackie știa și îi trimitea salutări. puțin cam reci. dar având în vedere că era moartă demult..nu e de mirare.

enfin, o ploaie de blitzuri au orbit femeia care nu aflase încă cât de gay era. când a deschis ochii, pi era la la o răsuflare distanță. mirosea a carne crudă. roșie. și vin. buzele îi  erau  rujate cu rujul cel mai  mat  și extraroșu iar pomeții erau provocator de portocalii. a sărutat-o.

69

roz și pi alcătuiau un ouroboros lubric.  o pisică nebună de poftă care își atacă necontenit codița. ne sa mai săturau atât se sărutau. (nu vreți o schemă, nu?)

după crunta abstinență, mica moștenitoare  era cea mai bună bucățică pentru gurița roz. o îmbucătură zemoasă și fragedă.. blondina a mușcat cu patimă din vulva rotundă și albă. așa.

brb

examen de licență

toată lumea pe loc repaus. și rugăciune. multă.

secsi vărgin meri

librăreasa  simțea un mic fior. era pentru prima oară când purta lenjerie deocheată: din mătase corail, cu danteluță neagră. sutien push up, chiloți samba. și un strop de chanel n0. 5, k marilyn monroe. oglinda îi aruncă în față însă o muierușcă fără atitudine. prea mult păr, prea multă celulită, prea mult simț autocritic.

atitudinea e totul, a reptat cuminte  după gok wan care se agita în interiorul unei cutii de ebonită. librăreasa disprețuia televizorul dar de curând s-a dumirit la ce folosea: tehnici de seducție livrate industrial. puteai scoate din cutiuță rețete despre cum să faci foame cu fericirea-n fizic ca să arăți chinuită dar mai slabă cu doo kile p-ormă; cum să ai o relație sexuală sănătoasă când stai cu soacra pe care o iubești și cei 4 copii care nu te enervează deloc ; cum să îți satisfaci partenerul fără brioșe și ciorbe; cum să faci brioșe și ciorbe fără să îți pătezi hainele de mers la biserică cu care gătești; etc…

și-a tras iute treningul portocaliu peste lenjerie și a plecat grăbită. o să ceară o epilare totală. era un efect secundar al sfaturilor din categoria ”cum să fii sexy chiar dacă ai dinții galbeni și ești virgină la patruj de ani ”

oh dieu!c*est comme un reve…

l-a visat: prizonier într-o sticlă cu dop, stătea cuminte pe o plută din țigări fără filtru. abia dacă  îi  ajungea spațiul să respire fără ca propriul  suflu să nu se întoarcă și să îl doboare de pe platforma de tutun. purta o geacă impermeabilă foarte verde iar părul explodat îi era încă negru și ceva mai scurt. ochii lui violet o priveau prin sticla de rom. arăta bestial și delicios de disperat.

 iahtul eșuase iar jackie s-a scufundat cu perlele ei veritabile cu tot.

arhitectul nu avu pix și nici hârtie ca să scrie clasicul mesaj în sticlă așa că se puse pe sine în butelca speranței, călare pe pluta de lucky strike.  donshoara roz a ridicat sticla, s-a uitat atent în ochii lui captivi, da atent de tot. nu a scos dopu.

după ce a ajuns acasă, a pus sticla în dormitor. s-a dezbrăcat. i-a mai rămas doar sutienul din lycra negru și ciorapii groși, cu bordură de dantelă lipicoasă. coapsele evadau diperate spre muntele lui venus. un fir de mătase creață împodobea forma de relief. era prea albă.

roz s-a crăcănat în fotoliul ei rococo. un picior agresiv, în pantof de mătase arăta estul. altul vestul. la mijloc s-a oprit degetul ei mijlociu cu inel mare de aur și unghie sidefafă. ca una din perlele lui jackie-frigida.

părul foarte negru i s-a scurs pe covor și gemete ei de scroafă pofiticoasă au rupt ultimele urme de vopsea scorojită de pe tavan.

arhitectul a înțeles că trebuie să se trezească imediat. numai că era captiv în visul donshoarei roz așa că nu avea cum să scape. nu depindea de el.

funeral

doamna mov și-a pus cămașă cu dungi subțiri și o cravată. cravata era sufocată de țâțe dar nu avea curaj să protesteze. purta pantaloni și botine ametist și o tunică de general scurtă cu ceaprazuri argintii.

doamna mov trebuia să se roage pentru michael jackson. fusese fană înrăită…

plângea încetișor cu schimonoseli studiate. conturul buzelor era un arc frânt de lacrimi iar pieptul îi cobora și urca ușor în ritmul  suspinelor. era o cucoană care știa să bocească cu eleganță…știa să sufere și să fie sexy. mâncătorul de plăcinte i-ar fi rupt buza de jos cu un sărut pătimaș  dar trebui să păstreze aparențele: moment de reculegere pentru regele pop.

micul furnizor de plăceri trupești  și-ar fi pus paharul cu aghiasmă pe  dosul femeii sale.  apoi i-ar fi desfăcut sfintele buci cu un gest ferm și ar fi mângâiat-o cu limba. moartea îi făcea poftă de  viață. amin!

castraveți

patroana pune castraveți pe iarnă. e expertă în castraveți.

îi alege personal, îi spală cu dragoste și îi conservă. castraveții sunt fantastici. (ar trebui apreciați la justa valoare, poate ar fi necesar un oenge care să se ocupe cu promovarea castravetelui românesc. nimic nu se compară cu castravetele românesc!!).

înainte de LOve și fermecător, patroana juisa muncind. muncea juisând…bucurie neasemuită. vara e o binecuvântare!

plăcerea își urma destinul și revenea potențată de conservant în plină iarnă când toată lumea  o aplauda pentru măiestria de a face din castravete vedeta meselor hibernale. era omagiul suprem adus legumei supreme.

fără castraveți patroana ar fi fost demult divorțată și patronul ar fi umblat demult cu cămășile fără dungă.și  castravetele patronului ar fi zăcut trist în chiloții galbeni.

sculament

vânzătoarea a lăsat o piedică în calea uitării: îi dădu domnului zet un sculament de tătă frumusețea…

domnul zet nu s-a supărat, nu era primul cadou de acest fel și în plus maternitatea bolii era un pic incertă … zet – care era mai zen ca maestrul însuși – purcese  și rătăci prin spații virtuale întortocheate până a găsit ceva demn de un  ENTER.  nu era greu să găsești sfaturi medicale online.

sculament..etete, previzibil:  în topul FAQ (cum suna, fix cum  i-ar fi spus pizdei proaste și bolnave de gonoree dacă ar fi  avut cu douăj de ani mai puțin: fac iu sistă! hehe, ce acronim predestinat să regleze conturi…) deci micuța figurantă avea musafiri microscopici în locurile ei secrete. hehehe, cine ar fi zis?! atît de tunată, atât de curată, atât de parfumată!

zet se și gândea la un slogan adecvat  tragi-comicului situației ” sculament: o piedică în calea uitării. depinde de Mări(me)a ta!”

zet și-a luat sacoșa și s-a urnit către o farmacie unde cunoștea o simpatică mică.

dă mai departe! :))

zet stătea cu telecomanda în mână. cu cealaltă se scărpina. scărpinarea-alinarea dura doar o fracțiune de secundă. azi aștepta poștărița cu pensia. îi plăceau sânii ei și ideea de mușchi încordați , perpetuă izotonie…. era o femeie-cal. mare și atrăgtoare.

dacă era vreo femeie din tot universu căreia să nu îi pese de zet, ea era… dacă era o femeie din tot universu pe care să vrea să o fută cu furie,  să o violeze cu metodă, ea era.

factorul poștal, era factorul de dezechilibru în existența lui de casanova ambalat în supraelastic; actualmente suferind de blenoragie.  stătea și se scurgea pe recamieru verde și aștepta sunetul soneriei.

femeia-cal  îi zâmbea doar o dată pe lună: când îi spunea un sărna  și înșfăca cei 10 RON cuveniți pentru osteneală. știa să își păstreze clienții. doar nu era fată proastă. a dat de trei ori la ASE pe vremea lu ceaușescu k să devină afaceristă pe la ojete sau betete. eh, dar fără pile, fetele cinstite nu avea șanse – află chiar din gurița ei moale și roșie. cu câțiva dinți din aur, parcați discret, în lateral.

poate din cauza bolii sau poate nu, zet a sărit pofticios pe poștățiță. era în călduri mai rău ca un câine turbat. pensia s-a risipit pe linoleum. calul a gemut, s-a luptat puțin, apoi a cedat.

acum cei doi avea ceva de împărțit, nu mai erau doar doi străini uniți prin relații de ”afaceri”.

piersicoaso

arhitectul mușca dintr-o piersică ungurească. avea zeamă cât donshoara roz, în vremurile big bang-ului… 

 câțiva stropi au căzut pe cămașa violet. cea care nu a reușit în exercițiul de seducție asupra vânzătoarei. cămașa nu avea nicio vină: arhitectul nu era un seducător. el era doar o ființă cu destin vegetal, hrănit cu seva podgoriilor și filosofia simonei weil. și ,momentan, cu piersici. asculta blazzaj. jaz alb. pentru intelectualul blazat din el, pentru romanticul demodat care pupa mâini în loc să fută duduile… era perfect. pielea i se încrețea iar fiorii concentrici îi ridiau puful piersiciu de pe frunte. avea prima erecție după foarte mulți ani. era dezamăgit.

ureki

mirosea a nou. tot ce avea pe ea era nou-nouț. excepție făceau urechile. care erau vechi. de 20 de ani. la fel de vechi k ea. clăpăuge.

fata 9 avea acum un sponsor nou și planuri noi: o pereche nouă de urechi. perechea perfectă.

urechile discrete trebuiau să se potrivească cu noul ei status: acela de amantă (posibil nevastă) de patron.

în 4 labe

copleșită d lumină: așa se simțea fata 9 în timp ce freca bucătăria în sus și în jos, în jos și în sus… nu înțelegea ce e asta, citise un blog undeva, și suna bine.  s-a decis să folosească sintagma dacă va discuta vreodată cu un inteligent. frecarea e bună. face bine, eliberează spiritul iar spiritul face tumbe. din când în când , din pricina forței centrifuge, spiritului îi mai scapă câte un șurub. ca ăsta cu ”copleșită de lumină”

în timp ce lumina își făcea treaba, și fata 9 și-o făcea pe a ei. freca linoleumul din bucătărie. în 4 labe. nu purta sutien iar țâțele ei cât portocala se rostogoleau încet de la dreapta la stânga, atingând brațele ușor. pe masa veche vopsită în verde s-a întins chiar alaltăseară. câteva firimituri de pâine i-au intrat în spinare. patronul s-a ridicat nițel pe vârfuri și și-a făcut treaba.  iepurașul mic a strâmbat din năsuc – o adiere de ceapă veche tăiată direct pe mușamaua maro urca pervers dintre cracii domnișoarei.

e-recția

arhitectului nu-i venea să creadă: o erecție în toată regula făcea pe nebuna, îi rupea chiloții, bătându-și joc de metafizicu lui.

gustul de piersică și uimirea erau un cocktail ciudat. avea nevoie urgentă de o supradoză de coneac dulce și cald. să îl simtă luând în stăpânire stomacul, apoi picioarele și mâinile pân la unghii și țigări.

erecția asta, deloc virtuală, pffffffffff…. cine ar fi putut s-o prezică? erecția asta era total indecentă, inadecvată, jenantă mai ales la un bărbat care a abdicat de la folosința pensiului dumisale de atâta vreme. era seren demult și acum echilibrul lui făcea:  POC!

la mall, birjar!

uichendurile erau puțintel problematice pentru fata 9. patronul era căsătorit cu supa limpede de pui, cărnița la tavă plus pireuaș picurat cu ulei roșcovan; cu salatele de castraveți presărate cu caș. toate astea se  se ingurgitau ritualic, în familie. patroana se coafa special pentru masa de duminică și își punea telefonu pe silent.

donshoara Pi participa și ea la masă. smerită, fără fard, fără card.

patronul, din respect pentru cucoana pe care o înșela, scotea cercelu din ureche. lua fața și  cămașa de om serios.

așa cum rezultă de mai sus, participau și castraveții la mesele de dumincă. din respect pentru patron, soția îi măcelărea. LOVE nu participa la mesele de duminică. el era servit la desert. în cea mai mare taină și doar unei singure persoane.

așadar, duminica, fata 9 își punea gentuța uriașă și cu mânuța ”așa” se pregătea pentru o întreagă zi în mall. la mall era adevărata viață, nu în parcurile unde urlau copii. nu la iarba verde  brodată cu PET  unde femei cu burtă prăjeau hărnicuțe orice  se apropia de grătar. nuuuu…

la mall, birjar! la mall!

poșta!

poștășița făcea supă cremă și asculta martini lounge.

ea, fosta viitoare studentă la ase, avea ceva sofisticat într-însa. ceva ce singură nu putea defini. lumea îi spunea pe vremuri că semăna cu anita eckberg. alții îi spuneau că e mai rece ca un aisberg. mă rog, chestiune de percepție…

mergând patru ani la rând la admitere a ajuns prin bărulețele cochete de bucurești. acolo a învățat să bea elegant (cu degetul mic erect) triplesec cu ice. mergând patru ani la rând la admitere ajunsese și în paturile selecte ale câtorva gigolo de partid. oameni cu dacie făcută la comandă (cu motor de renault) , mobilă de nuc făcută la comandă și penis la comandă îngrijit la ana aslan.

femeia-cal avea farmec dar n-avea karma potrivită. nu pentru a deveni tovarășă..de viață. amantul oficial – un june prim ofilit de dâmbovița și nițel căsătorit – a trebuit să o abandoneze după o mustrare colegială primită de la un sus-pus.

femeia-cal  a supraviețuit. în scurt timp a devenit expertă în supraviețuire. pentru că poșta te călește mai rău ca legiunea străină.

ridul

doamna Igrec avea un rid. știți voi, ăla de la gură, care se vede nasol în toate pozele  făcute după 40 de ani. la început și-a spus că e  haios: o ștrengăriță nu poa să n-aibă riduri de expresie. se vede pe fața ei că a trăit, a iubit, a suferit, bla, bla și iarăși bla.

dar bla-ul nu ține de cald și nici nu te repară psihic când o fustă scurtă și cu minim douăj de ani mai târziu croită decât a ta îl face pe Ics să uite cine plătește nota de plată la chez pierre.

la pierre (pătru, în fapt; simply pătru din rural, născut din părinți necolectivizați) ella fitzgerald cânta bine de tot, dar cânta despre trecut. iar trecutu ăsta avea nevoie urgentă de botox.

avem o erecție, cum procedăm?

arhitectu și penisul lui erect au plecat în grabă. situația necesita coneac, mult coneac, râuri de coneac – așa cum spuneam.

figura lui temebelă semăna acum cu a unei icoane bizantine. (da. știu, icoanele nu au erecții. cel mult, lăcrimează.) sfinții nu au parte de sex. nici arhitectul nu avea. dar acum statusul lui mirabil  de pre-sfânt intra timid sub nesuferitul semn al întrebării. și întrebarea era: ”avem o erecție, cum procedăm?”.  sincer, arhitectul habar nu mai avea cum se folosește o erecție sănătoasă. se desprinsese demult de vulgarul uz al pulii, fentând cotidianul și muierile curioase.

muierilor nu le venea să creadă, procesau greu situația, se ambiționau să demonstreze că pot fi tămăduitoarele după care arhitectul și al dumisale falus așteptaseră un lung sau lat de viață. sau juma de viață.

pân la urmă renunțau.

arhitectul cunoștea deznodământul, dar intra în joc de fiecare dată. mai poposea plictisit între câte o pereche de craci ( și toate bulanele i se păreau frumoase după cantitatea corectă de alcool); eventual scria un sonet cu limba lui cultă pe clitorisul înfometat.

se odihnea de bunăvoie între pulpele pline sau  musculoase, între două coneace sau opriri ale iahtului. ce altceva să faci ? sărutul mâinii e o formă de politețe elementară. iar mâinile multor dudui miroseau a detergent de vase, copii căcați sau usutroi dezbrăcat. dar asta nu ar trebui să împiedice un bărbat civilizat să cunoască lume. cu siguranță, nu femei..câte coneace, atâtea femei. echitabil.

așa. deci avem o erecție. asta înseamnă că interesul dudietului pentru karma tragică a duo-ului penis-arhitect va scădea?

la dolce vita

femeia-cal simțea arsuri între picioare. se  gândea la futaiul aplicat de zet, domolul. știa că vrea să o facă. femela din ea știa asta. doar că nu se aștepta la asaltul pasional din figura alăturată. ) chiar simpatic…

blonda zăcea acum în lumina aurie și se mângâia ușor cu mâna pe sub apă. și-l imagina pe zet cu curul lui lung de boșorog intrând vesel în vană. ei doi sub spumă, petale galbene de trandafir presărate peste tot și o cupă transpirată cu șampanie, gata să cadă pe marmura umedă …la dolce vita!

(erase! după miros nu părea prieten cu apa.) dar trebuia să admită: futea bine corcitura bătrână.

poștățita aprinsese lumânări parfumate. se pruja sau văzuse prea multe filme. mirosul greu de vanilie înecat în ceară plutea deasupra apei și îi intra direct în creier. prin nas. tot pe acolo au pătruns feromonii bătrânului casanova ambalat în supraelastic. i-au provocat furnicături perverse. au mers direct la țintă!

nevasta-i aristocrată

prin praful pieței venea drept spre el. prin mirosul de ceapă proaspăt smulsă pământului; de frăguțe fermentate; de brânză iute, melodia evada grăbită, căuta umbra… 

 ”nevasta-i aristocrată

 vrea să se poarte la modă

vrea să fie alintată

să ducă viață comodă”

probabil carmen șerban jucase cărți și i-au ieșit dicționare. probabil. sau poate nu era piesa ei. și atunci altcineva jucase dicționare în loc să citească niște cărți. măcar p-aia de telefon…mobil.

zet își târa sculamentul supărător prin căldura lui iulie.

nevasta-i cu gonoree, fir-ai tu să fii femee – îi trecu, șugubățului casanova, alternativa pe sub pălăria de rafie.

probleme de scaun

donshoara roz se căina : era prea cald, ciorapii licroși o strângeau, cafeaua la chez pierre nu mai era ca altădată, scaunele haine îi tatuau popoul cu cârlionții lor de fier forjat.

așa era la pătru (țăran cu spirit practic căcălău): vii, comanzi, consumi, plătești, pleci. scurt.. scaunele fără pernuțe aveau grijă ca totul să se desfășoare potrivit planului.

popoul dolofan al donshoarei roz, recent converită la lesbianism  voia hodină, comoditate, voia răsfăț fix ca nevasta aristocrată.

popoul mic și cochet al donshoarei pi avusese parte de o educație mai spartană. nu transmitea semnale de alarmă așadar pentru nimicuri. o singură dată fu dosul prințesei deranjat flagrant: când pensiul unui june elevat sexual a vrut să îi pătrundă tainele. fără regrete și fără cremă. așa, pur și simplu.  pi nu avea nimic împotriva sexului anal. înțelegea că se face. dar să știe și ea! ce naiba?!

anfen, amantele sorbeau tacticoase un freș. portocale, gref și lime. foarte bun și răcoritor. bun și împotriva celulitei.

noua lor orientare sexuală le scutea deocamdată de neplăceri legate de sexul pidosnic. asta era bine. rea era în continuare chestia cu scaunele  de la pierre. erau două muieri cu scaun: una la cap, alta la cur. fiecare judeca cu ce putea…

librăreasa de sub păr

librăreasa și-a privit blănița moale pentru ultima oară. apoi și-a luat avânt și hainele de pe ea: voia să arate ca un prunc! va arăta ca un prunc. lunga virginitate se apropia de final. un final chinuit de carte…

prima fâșie de ceară a sfârâit pe pielea obosită. durerea a pătruns prin epidermă, în carne, în vintre… ceara a lăsat o cărare de culoare (deocamdată) mai deschisă în urma durerii. blănița dezrădăcinată era captivă acum pe ”hârtia de muște” cosmetică. iată un gând pe care nu îl vei regăsi în nicio carte, filosofă îndurerata.

frumusețea cere sacrificii- iată un panseu de mare valoare pe care negreșit îl vei regăsi pe orice peretar brodat de mână cu fir albastru, în casele intelectualilor cu apetit pentru etno; am adăugat eu, povestitoarea…

viața maro

molfăia gingaș vulva iubitei. ușurel, să nu o trezească. pi vorbea cu cineva în somn, d-ale dragostei…iar ea, iubita ei, o dezmierda cu buzele-i cărnoase și întotdeauna roz.. dormea cu glossul lângă pat. își dădea cu ir și apoi freca competent o buză de alta până desăvîrșea poceala. câteva fire de păr foarte negru se lipeau mereu de gura lipglossată. lăsau urme k râmele pe caldarâm. după ploaie.

labiile donshoarei pi erau ușor umezite.

pi s-a trezit morocănoasă. voia cafea. dragostea nu e întotdeauna marca sandra brown. e mai degrabă maro.

cocostârceală

In ploaie, stãtea spânzurat intr-un picior un cocostârc ….era  mâncătorul de plăcinte .urmărea înfometat mișcările feline ale amantei sale. a ales să privească ca asasinii, pe furiș, de afară, din ploaie silueta cu rotunjimi.

nicotina îi inunda plămânii. cuvintele îi inundau gura. saliva la fel… pofte tulburi îi inundau ființa. apa de ploaie îi inunda pantofii. doar unul, de fapt..

 stătea prostit în ploaie – cocostârc singuratic – și simțea fericire. era inundat și de fericire. da…doamna mov era o nimfă. asta era. pentru mâncătorul de plăcinte, doamna mov era o nimfă cărnoasă. sănătoasă. arătoasă. era muierea pe care orice cocostârc mascul ar fi cocostârcit-o  stând chiar și într-un picior dac-ar fi fost nevoie. din fericire, nu era nevoie. doamna mov se lăsa cocostârcită bucuroasă în orice poziție. dar prefera patul.

din nefericire pentru tema delirului, doamna mov era cocostrârcofobă. se temea să nu aibă copii și interzisese orice discuții în care intrau cuvintele dacice brânză, vierzure și barză. burebista, câinele ei preferat, era special dresat să se cațere pe stâlpii de înaltă tensiune și să alunge cocostârcii care încercau să își închege o ”gospodărie” în apropierea casei mov .

vrednicul burebista l-a depistat iute pe mâncătorul de plăcinte. l-a atacat întâi în self esteem: a ridicat și el un picior, impasibil și apoi a făcut ce trebuia să facă. i-a aruncat dup-aceea privirea de care se temea orice stătător într-un picior. și a mușcat.

 

P.S. Leapșa de la Ivanușk, și el de la Psycho

spumă de căpșuni

avea o față imperturbabilă. doamna igrec pusă pe freeze, conducea fără emoție. părul în perfectă ordine, lanțul greu de aur cu medalion versace lipit de grumaz, privirea directă. nicio mișcare spre dreapta sau stânga, ochelari de soare. psst! liniște acum!

scumpa doamnă igrec avea dureri. o săgeată înfiptă în scalp și purtată cu demnitate ar fi fost mai comodă.

doamna igrec taman ce-își dădu injecții benefice pentru lupta împotriva ridurilor. nimic nu mai exista acum în afar de capul ei care radia durere și portofelul care urla de fomică. dar toate astea…zero barat în raport cu satisfcația.

tânărul ics o aștepta cu  spumă de căpșuni și frișcă. bietul soldățel din armata  lui Eros mai credea în stomacul care digeră sentimente. e drept, nimic nu se compară cu becisnicele plăceri de la baza piramidei. dar omu cu piramida nu știa atunci de  botox or hialuronic: noii catalizatori ai amorului. dragostea trece prin acul seringii.

of, viața mea!

hîmpăratu și hîmpărăteasa stăteau pe tron. candelabre monstruoase comandate la swarowsky pendulau amenințător deasupra captelor încornorate.

familia patron inaugurase cel mai hip club du manele dupe toate estimările făcute de oamenii de știință britanici. aveau jilțuri aurite și-n fiecare weekend stăteau – zi de vară până-n seară – cu curu-ntrânsele. în jilțuri, adicătelea…și-n esatimări. afacerea mergea. duduia.

vineri seara.

patroana tocmai s-a așezat de 5 minute, cu maiestatea sa cu tot, în tronul cu intrasii (sculptat de un prea popular meșter maramureșan pasionat într-ascuns de stilu rococo & co.). o slugă a venit iute cu un camparioranjfrapat. patroana și-a legănat plictisită inelul greu. era cald; se zgârciseră la aerul condiționat.  cu toată maiestatea de care era capabilă și-a apucat fustele plisate și a început să își facă vânt. pulpele obosite păreau vinete în lumina de club. transpira campari.

patronul întârzia. întotdeauna. azi a fost punctal.  zăcea și el, de aproape 5 minute întregi, alături de consoartă. în jilț. crispat.

patronul bătea din picior. întotdeauna. era nervos, se temea mereu de portărei, valutiști și alți ”parteneri de afaceri”.

clubul mergea bine.

socializarea nu prea mergea, însă, grozav. iar în astă seară mai abitir: fata 9 dansa pe masă! hâmpărăteasa era vânătă. nu era de vină lumina de club. jack urma să fie deseară cel mai bun prieten al patronului. chiloții albi ai amantei îi dădeau dureri de retină sub lumina fluorescentă.

epilog

câțiva spermatozoizi triști s-au rostogolit prin madam  filofteia. era prăfuită biata consoartă, k biblioteca unui bun român. herr gunther și-a amintit de binefacerile sexului. (to be continued…)

șaormantă amantă

doamna mov  își plimba  importanța rablagită și dosul  supradimensionat prin fața oglinzii.

părea că plutește – o imensă vietate marină cu tentacule de ograndi pe parchetul scump de bambus. era  fantastică în rochia ei cu imprimeu: foarte foarte foarte mare și foarte colorată. cerceii gigantici din aur italian o trăgeau de urechi. tocurile făceau ce știau mai bine: toc-toc-toc.

un gunoier care trecea prin fața balconului rămase bușbe*. dacă ar fi simțit adiere de șaormă venind dinsprea trupul legat în scumpe textile, gunoierul i-ar fi mursecat imediat extemitățile  grăsune. măcar o moleculă.

doamna mov era clar regina neîncoronată a gurmanzilor care mai aveau viață sexuală. stârnea pohte cu miros de piper iar feromonii ei aveau o aromă subtilă de ulei încins. la temperatura perfectă pentru a fabrica cartofii pai. pentru șaorma, desigur…

___________________

* bușbe= un fel de ”gură cască” în francais (și nu așa se scrie, să se știe!)

tu-du-list

fata 9 a arvunit o ”șamaniță” care se hrănea exclusiv cu semințe. mai iute k mașina de cusut…

a chemat-o să îi facă nește treburi. era imperios necesar să rezolve probleme de corazon.

de fapt problemele ei de corazon erau după cun uremază:

• a se căsători cu patronu cât de curând sau măcar a se alege cu ceva solid (imobil sau mobil, nu avea pretenții excesive);
• a se relooka sau tuna sau cum vreți voi, pe ici pe colo prin părțile esențiale( țâțe, nas, burtică, buzișoare);
• a se duce într-o vacanță exotică de 5 stele cu noul trup de divă;
• a merge la studii în străinătate (măcar masteratu) pe banii lu Guriță;
• a cunoaște acolo un tip încă tânăr, frumos și cu bani pentru eventualitatea când Guriță nu îi pune șaiba pe deget.

șamanița a spus hnicio hrpoblemă hte hrezolv hfumoaso hmâncațaș hpizda hta! a scos găina neagră plină de kkt de sub braț, i-a luat gâtu scurt iar fetii până și pirsu  din sprâceană.. halesu urma să fahcă thotthotthot ce vroia numa să-i mnai dea un milion dhe-o pâine phăntru puradei.

mulțumită, fata 9 s-a culcat mângâindu-și iepurașul.

mâț în călduri

carpeta lu moș tăgârță mirosea pișat de pisic. sau pisică. pișatu de mâț pute la fel de rău indiferent că e un el sau o ea cel/cea care urinează. pe carpetă. nu???

(așfumaoțigarășșșt!)

domnul zet avea o dilemă care includea  chestiunea olfactivă nasoală: de unde naiba mirosea a pișat de  miaumiau??!! între două întrebări și o singură dilemă, domnul zet se uita cu un ochi la emtivi. in memoriam maicăl – concerte. până acu văzuse cel puțin 6-7 muieri  leșinând. aveau expresia pe care reușea să o pună pe fața lor și domnul zet. ce mare scofală?! de fapt între extazul fanelor lui MJ și cele care avuseseră onoarea de a-l atinge pe dumnezeu grație lui zet, nu era nicio diferență. nimic!

zet mustea. din pricina bolii, rușinoase- parțial și din pricina amorului. îi lipsea femeia-cal. îi lipsea   rău de tot. al deaq boșorog,  se îndrăgostise!

întoarcerea nevestei nesatisfăcute

filofteia și-a aruncat părul peste umăr cu un gest care în anii 80 ar fi spart topurile adhoc ale  panchiștilor din orice discotecă. și-a aruncat și bagajul.următorul lucru pe care l-a aruncat a fost privirea lui jackie chan, în direcția lui herr gunther.

herr sorbea o bere și își mângâia măciulia. penisul frumos era în relaș de ceva vreme. o pândeau pe librăreasă- erau o echipă- iar herr gunther îl averitzase că vor avea parte de ceva bătaie de cap. la propriu  și figurat.

pensiul și gunterul nu se așteptau la vizita consoartei. așa că au tresărit. unui din doi nu i-ar fi displăcut defel  să se antreneze nițeluș cu dotările lui  frau. nu dăm nume.

frau era mui  nerviosa și mui mui  nefutută. o combinație căreia niciun bărbat serios și niciun penis în șomaj tehnic nu i-ar fi putut rezista.  clar.

gânduri din vârfu poolii

filofteia stătea culcată pe burtă. părea o lumânare: perfectă, albă, fierbinte. trupul ei de muiere coaptă bine se-nfigea direct în retina domnului gunther. și-n cearșafurile de mătase de culoarea ceții de iulie. vulnerabilul herr s-a aplecat pios asupra bucilor pistruiate, pline de puf discret, auriu.

pensiul înspăimântat nu mai înțelegea nimic: părea că Guntherul  știa să iubească muierea ca nimeni altul. poate lunga abstinență i-a sublimat pornirile teutone. ..cine știe?!

încă se mai uita curios spre anexa sa. incredibilă schimbare: de regulă greul îl ducea singur. singur pentru că simpla sa  apariție pricinuia leșinuri spontane . o singură dată, femeia a fugit oripilată. majoritatea și-au asumat riscul. și au plecat pocite de fericire. natural. perfect natural și explicabil. penisul domnului G știa că nu are contracandidat. își știa  bine locul în ierarhiile astea, de budoar: campion pe sate! detașat. o mândrețe de  falus k un leberwust dar mult mai gustos și fără calorii. desertul ideal pentru orice mala mujer cu minte, inimă, creier și păsărică. iar dacă exista un omolog  sau analog în lumea prunelor pe care umblatul penis al G-uluiăl socotea demn de tot respectul, acesta era clar sub fusta filofteii.

iar acum filofteia nu avea fustă, nici tanga măcar… cu atât mai bine, a gândit pensiul lui herr (dadada, contrar meschinăriilor răspândite de muieri pula are gândurile ei, trăirile ei dar nu gândește niciodată în locul purtătorului ei pentru simplul fapt că uneori se descurcă muuult muuult mai bine și nu se face să-ți umilești stăpânul). da….

 și s-a aruncat să deguste savarina roșcată.

herr gunther, un pic surprins dar perfect de acord cu impulsivul său organ, a rămas ușor în spate. un micrometru, nu mai mult. ca și  când penisul ar fi apăsat prea mult pe accelerație.

oglinda lui tez

domnul zet se privea în oglindă.

avea puțin păr: un smoc sub braț și unul pe umeri, simetrice. de parcă cineva i-ar fi înfipt acolo,un ac cu fire lungi. dintr-o parte într-alta. exact prin punctul prin care lui peter pan îi căzuseră aripile când a început să îi crească în loc maturitatea, coșurile și părul pubian. domnul zet mai avea sufletu de copil. de la suflet în jos însă era un mascul adevărat, cu picioare puturoase și unghii albe din pricina micozei…era un mascul cu erecții voioase încă… puse la păstrare pentru femeia-cal. doar pentru ea.

și-o imagina stând cu spatele, rotindu-se ușor spre el, masîndu-și sfârcurile tari din care mușcase cu patimă. ce cal sălbatic!

febră

patronul scârțâia. îl dureau mușchii.

făcuse sex cu fata 9 și se simțea. se simțea pe sine….fibrele răsculate îl făcau să umble  ca terminator. e bine să simți ceva. măcar după. uimitoare noua lui iubire: mieuna fierbinte în timpul actului sexual și se pisicea profesional după.

fata 9 avea acum părul blond, sprâncenele negre și  flocii natur. purta cu tupeu doar o fâșie de blăniță caldă în locul iepurașului. labiile  ieșeau mai mult decât ar fi fost necesar din contur. patronul era înnebunit după buzele ei. buzele ei apetisante de țiitoare cu aromă de muiere simplă. 

atât de simplă, gândea ”ai de plm ce mă plictisește distrusu ăsta!”. era suficient ca singuraticul neuron să-i facă, solidar cu masculul despre care se vorbea în propoziție, febră muculară…

colecția de sextoys

madam patron se ținea binișor: avea un trup frumos construit pe care anina bijuterii de prost gust: mari late și complicate; stropite din belșug cu lac fixativ ieftin.

asta era madam patron! unica și irepetabila…iar asta era colecția ei de vibratoare: iată!

cumpărase la ofertă numai marfă  foarte french fabricată de harnice mânuțe galben-chinezesc. niște bijuterii ! o consecință a marketingului iscusit: micul ei păcat a devenit marele ei păcat; astfel, implicit,  micul ei prieten LOVE devenea doar o particulă neînsemnată din colecția de chestioare soldate din respect pentru pretențioasele vulvele occidentale.

still, avea pe inventar așa:

• una bucată Twin turbo  Rabbit  translucid  și roz cu moderație (categoria high tech) cu trei viteze;
• una bucată clitoris turbo, cu mențiunea”avec un langue fretillante pour votre clito”;
• pe urmă cullotte vibrante penis telecomande, bonne pour offrir plaisir a tout moment, la numai 19.90 euro (șmecherie portabilă  cu stimulator pentru anus și clitoris, plus una bucată penis mic și tandru din gelatină mov de numai 5.7 cm lungime…);
• apoi, regele lor:  genialul vibromasseur OhMiBod, cromat pe alocuri, hipoalergenic și jucăuș , dar, în ritmul muzicii preferate. dadada…o întreagă comunitate de maniaci ai sexului fără om la capătul senzațiilor, au elaborat deja playlisturi pentru cocktailulul orgasmic perfect!

și toate, desigur, cu manual de instrucțiuni plus sugestii pentru obținerea adevăratei satisfacții…

patroana era extatică. și amuzată.  rabbit turbo semăna puțin cu micii pe care patronul îi lua cu bere. întotdeauna după fotbal.

furnicături

librăreasa era pregătită: trupul moale, virginal n-avea decât să fie rupt în bucăți. doar o cămașă fină de ulei de corp stătea între ea și lumea-ntreagă. lumea plină de orgasme dezlănțuite pe care deocamdată nu o cunoștea.

mâna i-a alunecat cu circumspecția cuvenită spre clitoris. de acolo începuse totul. acolo a simțit primele furnicături pe care le-a confundat mai întâi cu senzația de pipi.

un deget bont cu unghia scurtă a trecut tangent peste boțul de carne. clitrorisul i-a dat  imediat de veste faptul că ar putea interpreta greșit ceea ce tocmai se petrecuse. iar degetul, de capul lui, și-a pus buricul direct pe umflătură.

mahmureala mov

cineva îi răscucea tirbușonul de sambuca în creier. pe pereții interiori ai globilor  oculari  stăteau cristale de zahăr pur și , firește, acum toate imaginile erau distorsionate. urme ale beției de azi noapte.

i-a spus încetișor mustăciosului ”ți-aș putea fi mamă, băiete”.abia acum  mustăciosul s-a înfierbântat peste măsură și a pogorât cu toată sexualitatea lui neterminată asupra mahmurei doamne mov.  ea a suspinat domol, neputincioasă. era încă sub anestezia bahică: moale și tristă și  grea ca o balenă eșuată pe plajă. fiecare penetrare rima cu un ciocan nemilos care îi bătea carnea cu rezonanțe lungi și enervante până-n creierul mic. foarte mic azi. foarte foarte mic…

sapho in ză haus

pi și roz se mângâiau flagrant. lumina stroboscopică aruncată peste marea de trupuri bete și transpirate (și care era, vorba aia: so 5 minutes ago) le ascundea pentru o fracțiune de secundă. și fiecare paranteză de  incognito era fructificată. pipăieli lascive  de pisici cu blana electrizată, picioare transpirate și crăcănate, decoltee prea-prea-prea… dar ăsta e filmu de club. nimeni nu se mai miră..

roz își amintea vag heterosexualitatea dar atât de mult ar fi vrut să îi mai simtă pensiul de cioban într-însa de îi venea să plângă, să vomeze, să vomeze… limba hotărâtă a iubitei o explora folosind multă, întotdeauna prea multă salivă. saliva curgea  ca un nectar al amorului putred pe bărbia celor două amante. și forță. da. limba ei cea poruncitoare a reușit să îi scoată pentru o vreme pensiul din cap. cu forța.

prea mult sââââângeeee!

nu era pregătit să moară. atâta sânge!! tot! într-un singur loc! era îngrozitor! voia să scape de erecția care nu-i dădea pace…

culmea e că simțea pofte trupești, obosea contemplând fese zglobii de adolescente, transpira  simțind brusc prea multă plăcere perversă și fiori.

regina purta ciorapi fistic și papuci roșii cu șireturi de mătase; avea un delcoteu care nu putea fi trecut cu vederea și o respirație precipitată.  regina folosea întotdeauna o pudră compactă prea deschisă la culoare și pufăia elegante țigări englezești înfipte în eleganta ei sipcă de argint auric cu muștiuc de cristal. fumul greu cobora pe sânii voluptoși .

regina și el jucau zaruri pe dezbrăcate. vulgar dar excitant. el nu putea pierde pentru simplul motiv că dumnezeul bețivilor era de serviciu 24/7. se știe. ea pierdea și-și dezgolea mai întâi pulpele cu celulită și dantelă albă vintage. acolo și-ar fi pus el buzele degrabă dar așteptarea era întotdeauna mult mai bună la gust decât vulva ei trecută.

urma apoi sutienul. sânii ei cădeau grei sub perversa acțiune a forței G. puțin. și asta o făcea și ai apetisantă. era o femeie ca oricare alta acum. departe de perfecțiune.

arhitectul își contempla liniștit erecția. regina făcea la fel. apoi se apropia supusă de pensiul lui, deschidea gura; o limbă la fel de roșie precum papucii cu șiret de mătase ieșea grăbită.  limba știa ce are de făcut: câteva rotocoale moi ici-colo și apoi o scurtă mângăiere. era destul…

regina și erecția erau incompatibile pe termen lung. arhitecyu era acum mulșumit. întâlnise femeia perfectă. era un nonsexual și așa voia să rămână.

poveste de adormit prunci ceva mai tineri

am să îmi tai unghiile și am să îl fut pe fiul tău, da, am curaj să aștept și să fac asta. prima dată îmi tai unghiile. și apoi am să aștept ca fiul tău să crească. eu sunt mereu frumoasă, carnea mea e verde, să nu uiți!

dacă cineva ar fi pus mâna pe jurnalul intim al reginei ar fi putut citi aceste cuvinte scrise atent cu cerneală verde de CEC. regina lucrase  la ghișeu ;acolo a suferit la tejghea, în spatele tejghelei cea mai mare durere din viața ei; acolo mama arhitectului i-l furase pe regele ei.

erau doar 16 ani diferență între  noul născut și ea. micul om era frumos. gângurea dulce și îi pipăia sânii fărde  lapte curios, de câte ori era luat în brațe. regina îi fura câte o moleculă din mirosul copilăriei și aștepta să-l simtă pe celălalt: al hormonilor fierți în transpirație. iar pruncul creț a crescut. a transpirat și început să emane feromoni. părul i-a albit timpuriu de atâta-nțelepciune.

un singur lucru nu avea arhitectu: dragoste și erecții.

domn desăvârșit cu muieretul, frumosul impotent lăsa doar urme vagi ale trecerii sale prin viața tristă a curvelor sale cu sau fără carte: câteva rânduri, poeme aninante în aerul prăfos al serii, o floare… niciodată spermă.

regina era singura femeie care îi putea stoarce vlaga și boașele. și era mândră de asta. era dulcea ei răzbunare.

toți sfinții

un soare mititel a explodat în hara ei și a eliberat totți sfinții. iar preacurații –  care încălțați, care descuți – au început să tropotească pe pielea ei cremuită. unii au ieșit prin sfârc la lumină, alții i s-au cuibărit prin pori și alții..naiba știe…pur și simplu au derapat până la rădăcinile părului roșcat. harababură generală cu miros de mosc….

abia acum librăreasa înțelegea cât de mișto e să fii doar o femeie ca oricare alta..dorea cu arodare să scape de virginitatea ei caraghioasă. la fel cum scăpase de păr.

și-a aruncat grăbit ă o blană de animal mort pe pielea zguduită încă de plăceri. și a plecat spre herr.

proastă socoteală: herr tocmai își contempla sperma teutonă revărsată peste bucile filofteii- supusa și satisfăcuta lui consoartă.

berea e sexy

femeia-cal avea niște perfecte pulpe de patinatoare.

așa  aplecată cum stătea, era numai pulpă și miez. miez și pulpă.

zet bătrânul era  fascinat de carnea aurie aruncată de dumnezeu pe femeia asta căreia îi păsa cel mai puțin din lume de sexualitatea ei rece-caldă, de sticlă de bere proaspăt scoasă din frigider.

părul ei blond trăia independent de carnea din care creștea. și n-avea nimic în comun cu sticla de bere transpirată…era ceva care nu avea nimic  în comun cu taxa pe valoarea adăugată. părul femeii-caL curega în dreapta și în stânga, fără spume, lin și foarte excitant.

și-a ridicat un pic, numai un pic,  sprânceana neagră când zet a penetrat-o. pieptenul mic și negru din buzunarul de la spatele al gagcilor a picat cu un zgomot meshin pe linoleum. ca orice mascul de la oraș, zet purta pieptenul alături de protofel; o bucă îi păre astfel întodeauna mai mare ca alta. când era îmbrăcat…

acum pantalonii lui cei mai buni zăceau alături de pieptene și câteva fire de păr. femeia-cal și-a încrețit abia perceptibil mușchii de umblătoare pe jos. pielea de pe pulpe s-a întins, la fel și gâtul ei. a gemut ca o vacă și a avut cel mai bun orgasm din lume.

jertfa anală a tânărului ics

ics sorbea o limonadă făcută din lămâi adevărate.

un strop îndulcit cu miere și-a pierdut simțul umorului și a cedat nervos când s-a înfipt într-unul din firele de păr. ics se epila pe piept și cele 7 fire aspre aveau mereu circa un milimetru. lungime. o moarte sinistră pentru bietul strop de limonadă. naturală.

azi ics va cunoaște dragostea îmbrăcată în costum hugo boss asortat cu wagner. nazistul i-a prins părul scurt de la ceafă cu mare îndemânare.

pe-acolo au intrat armate de fiori ciudați și i s-au oprit în boxeri. curios: rezona la atingerea unor degete groase, parfumate cu black de ferragamo.

porcul

l-a privit cu ochii lui verzi de porc. ics a înțeles exact ce are de făcut. s-a lăsat moale în mâinile lui mari cu degete rotunde. gura lui groasă a apăsat-o pe a lui și i-a simțit dinții de facocer.  avea să fie sfâșiat imediat ce ar fi opus rezistență.

în surdină muzică latino în mix cu un fel de aiureală hip hop /alternative… bine asortată cu filingurile lui incerte , foarte bine asortată…

penetrarea a durut. dar apoi a simțit forța și iubirea. și adierea lui fină de black.

stiloul mont blanc i-a căzut direct pe vertebra D nu-știu-cât…. porcul grăbit și din cale-afar de pofticios nu-și scosese sacoul. nici chiloții și nici pantofii frumoși desenați de unul din scalvii lui  ermenegildo zegna.

i-a văzut o singură dată penisul ca un știulete de porumb: scurt, gros și plin de personalitate. fix cum și-l imaginase stând supus, mai devreme.

apoi nazistul l-a apucat din nou depăr. de creștet de astă dată. și l-a îngenuncheat. și penisul a venit mai aproape, a devenit mai real, mai mare, mai amenințător.

acum începea să simtă mirosul de budă.

o ușă a scârțâit. nu mai erau singuri printre plăcile de faianță ieftină.

tablou cu GMN

tocilarul tolănit pe sofaua galbenă și poleit tottottot cu pistruii lui ruginii  arăta ca o pictură suprarealistă. sau impresionistă. cui îi păsa??

renunțase la jaboul de mătase verde cu imprimeu indian roșu și cismele de gumă op-art dar păstrase inelul de pe  degetul mic.

un pahar din sticlă banală, plin cu gin sec și moale îi mângîia palma. se simțea ca un lord, decadent și totalmente englezescu. nu lipseau de la picioarele sale decât câinii de vânătoare. beagle, par egzamplu… se asortau cel mai bine cu draperiile fâșnitoare din tafta.

ceva mai încolo gemenele se jucau. cu spumă. picioarele le erau acoperite cu spuma de ras și își netezeau reciproc suprafețele  cu lama.

tocilarul era prea excitat ca să mai gândească. a întins limba ca să șteargă o picătură de sânge. cald și sărat.

un astronom sau un astronaut le-a prezis gemenelor clipa asta: o jumate de bărbat le va gusta sângele. și va naște un copil. n-a precizat cine. era  prea blană.. ca și ele.

diăr pinis se întoarce

printre lacrimi amare, librăreasa scria:” diăr pinis, știam ca-i să mă-șeli chiar mâine, dar fiindcă azi...”

și de aici asemănarea dintre minulescu și viața  foarte reală suferea o  ruptură. definitivă. scratch!!!

ochii ei galbeni-chihlimbar au văzut oroarea: îngropată în cearșafurile satinate în culoarea ceții adânci de iulie, ora 6.47  A.M., buca dreaptă a filofteii curbată perfect de creator , ridicându-se și apoi lin coborând în valea mătăsoasă  – perfectă în ritmul respirației de muiere ostenită de atât amor.

alături teutonul și furmosu-i penis măsliniu, dormind adânc.

blana i-a alunecat tălâmbă pe pe umeri și un sfârc a ieșit la lumină. tare. curios și el…

o lacrimă virginală (cea păstrată pentru deflorarea certă) s-a rostogolit și a turtit pământul.

diăr pinis, m-ai dezamăgit…spunea librăreasa fără cuvinte. n-am să te iert, e vechi păcatul …

sfârcurile lui venus

patroana era nervoasă. nu  știa de ce și cum dar îi venea să plângă. și în clipele când plânsul îi dădea târcoale o podidea fantezia culinară.

așa au apărut sfârcurile lui venus: afine fine înglobate în bezea, cu un strop de  cherry și o adiere de vanilie..plus o violetă de parma păcătoasă înfiptă chiar în mijloc. cu capul sus, așteptând să fie suptă. sau supt. sfârcul.

pulpele crude de pui de casă, zăceau pe jos…avortate de o frenezie culinară anterioară . patroana și-a lins degetele cu gândul la fermecător.